duminică, 29 septembrie 2013

Miniatura, Barbarossa




Federico Barbarossa
Miniatura da un manoscritto del 1188, Biblioteca Vaticana.



    Portrete fixe si portrete  miscatoare.  Miscatoare pe axis mundi dar si pe axa istoriei. Unele impresioneaza prin ferocitate, altele prin timiditate iar altii prin ambele. Gandire strategica, gandire pentru propriul veac si pentru propriul regat. Portret colorat, caci barba lui aramie si parul auriu i-au intregit  fila istorica de imparat peste mai multe natii... si sfinte, totodata! Imparat al Sfantului Imperiu Roman de Neam Germanic. O viata paralela, desprinsa parca din Plutarh, caci a fost contemporan cu alti inimosi precum Richard si alti divini precum Filip. I-au animat, oricum, aceleasi dorinte cruciate dar si cruciale. Cetati si... Ierusalime...

P.S.   Mi-am pregatit o panza de pictura pentru viitorul portret. Acuzata  cumva de inocenta??  Nu-i nimic, vorba lui Eliade, in pagina sa de final de Jurnal: Nu exista adulti!  Imi plac astfel de portrete!




P.P.S.   Rezemata de cetatea lui Federico Barbarossa, Isola Comacina, Como.

marți, 24 septembrie 2013

Casa memoriala Vasile Alecsandri vs. Casa memoriala Puskin





Casa memoriala Vasile Alecsandri de la MircestiCasa Puskin Saint Petersburg



   Ambele sunt casele unor poeti valorosi. Ale unor personaje cu nume cat un  secol intreg.  Sunt Case Muzeu si se afla in apropierea unor rauri: Siret, respectiv Moika. In interiorul ambelor case se afla multe, multe carti, obiecte care au apartinut celor doi scriitori si cate un pian. Cat romantism in Romantism! Pe amandoi ii iubesc pentru ce au scris. Chiar daca Alecsandri l-a pus aspru la punct, intr-o gazeta, pe aventurosul Puskin. Pe Alecsandri il iubesc cam de cand descopeream cu inocenta farmecul lui “cs” ce-l  punea in umbra pe exoticului “X”. Cand am descoperit si poeziile sale istorice a devenit, cu adevarat, un poet preferat  iar cand l-am intalnit printre pasoptisti, i-am apreciat spiritul revolutionar in egala masura cu admiratia asupra originii aristocrate.  Ambii poeti au crezut in iubirea profunda, desi au trait-o in mod diferit.  Eu ii imprietenesc aici in cateva randuri scrise si postez cate o poezie de dragoste scrisa de ei. In esenta, dragostea i-a insufletit pe amandoi...

 Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie,
Stea dulce şi iubită a sufletului meu!
Şi care-odinioară luceai atât de vie
Pe când eram în lume tu singură şi eu!

O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină!
În veci printre steluţe te cată al meu dor,
Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină,
Pe plaiul nemuririi se naltă c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, şi mulţi vor trece încă
Din ora de urgie în care te-am pierdut!
Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă
Ca trista vecinicie e fără de trecut!

Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!
Simpri! măreţe visuri de falnic viitor!
V-aţi stins într-o clipală ca stele trecătoare
Ce las-un întuneric adânc în urma lor.

V-aţi stins! şi de atunce în cruda-mi rătăcire
N-am altă mângâiere mai vie pe pământ
Decât să-nalţ la tine duioasa mea gândire,
Stelută zâmbitoare dincolo de mormânt!

Căci mult, ah! mult în viaţă eu te-am iubit pe tine,
O, dulce dezmierdare a sufletului meu!
Şi multă fericire ai revărsat în mine
Pe când eram în lume tu singură şi eu!

Frumoasă îngerelă cu albe aripioare!
Precum un vis de aur în viaţă-mi ai lucit,
Şi-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.

Un suvenir, comoară de visuri fericite,
De scumpe, şi fierbinte, şi dulce sărutări,
De zile luminoase şi îndumnezeite,
De nopţi veneţiane şi pline de-ncântări.

Un suvenir poetic, coroana vieţii mele,
Ce mângâie şi-nvie duioasă-inima mea,
Şi care se uneşte cu harpele din stele
Când mă închin la tine, o! dragă, lină stea!

Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,
Ai deşteptat în mine poetice simţiri,
Primeşte-n altă lume aceste lăcrimioare
Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!
 ( V. Alecsandri, Steluta)



Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.

Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,
O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.

Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,
Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.

Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Cînd îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:

-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.

L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.

Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.

Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.

Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.

n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.

Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc  la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.

Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.

Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis, 
Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.

Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.

De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.

Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.

 ( A. S. Puskin, Salul negru)



1821-1890








P.S.  Ma pot lauda cu vizita la Casa memoriala de la Mircesti in egala masura cu rasfoirea unui Album de Arta Saint Petersburg- History- Architecture- Art. Din calatorii si din lectura  poti  avea multe de scris, despre aproape orice... si poti scrie o carte cu multe pagini ... desi, cred eu, cartea cu cele mai multe pagini este cartea pe care o scriem in gand... tot  despre tot si despre toate.  






P.P.S.  Pentru Cerasela D. care astazi m-a anuntat fericita ca a fost admisa la Doctorat, cu nota 10! O felicit si divulg ca tema ei de Doctorat are legatura cu Rusia lui Puskin!


duminică, 22 septembrie 2013

Andreescu, Stejarul



 
 Ion Andreescu, Stejarul

   Nu tin o cronologie a faptelor, a aniversarilor sau a comemorarilor. Nu! Nu in mod voit. Dar se intampla sa descopar, prin lectura, fireste, anumite date care devin importante doar pentru cei care pot avea pasiunea cifrelor. Si da. Da! Aici ma regasesc.  Asadar, in context intern nerabdator care sunt, afisez azi, 22 septembrie, informatia ca pe 22 octombrie 2013 se implinesc 131 de ani de la moartea pictorului roman Ion Andreescu. Anunt, deci, cu modestie, site-ul preferat Webcultura sa fie pe faza si sa preia aceasta informatie pentru a o posta, fix peste o luna!( Emoticon cu zambet superior si teatral).
Urmeaza emoticon serios:  Una dintre capodoperele artistului, Stejarul, mi se pare o prezentare adecvata anotimpului actual, anotimpul celor mai frumoase si diverse culori. “Situat” intre melancolie si rafinament artistic,  Stejarul lui Andreescu arata si vorbeste de la sine.  Arata privirilor interesate de pictura si vorbeste printr-o biografie cu adevarat complexa, cea a pictorului, desigur. Iar autorul monumentalei biografii despre Ion Andreescu a realizat-o un alt mare nume al culturii romanesti, Radu Bogdan. Pentru cei ce iubesc portretele, nu doar pictate ci si descrise in cuvinte, Radu Bogdan este el insusi o pagina sensibila si afectuoasa, cu mult farmec... o pagina superb descrisa de Andrei Plesu, in Fata catre fata. Intalniri si portrete, Ed. Humanitas.



P.P.S.  “ Stejarul lui Ion Andreescu” se gaseste si astazi in parcul Crang din Buzau... Un stejar cu viata lunga, precum Copacul muzical al lui Aurelian Andreescu. Un nume cu dublu efect, culoare si muzica! Andreescu. (Emoticon ce spune: coincidenta!)

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Casa fantomelor prietenoase




Casa fantomelor prietenoase

   De tacerea unei case nu te poti plictisi. Cu atat mai mult cu cat tacerea ascunde sute de ani. In mod real varsta Casei fantomelor prietenoase ( asa am botezat-o eu) era de aproximativ 500 de ani... si era o fosta manastire...
Din tacerea unei case poti afla multe povesti, daca te lasi purtat si de imaginatie si daca o privesti si cu mare atentie...
Si ce forta de iradiere pot avea peretii unei case atat de vechi...
Am locuit, recent, pentru cateva zile, in Casa fantomelor prietenoase, impreuna cu un grup de prieteni, in cea mai frumoasa si nebuna vacanta. A fost si prilejul unei dezbateri pe teme esentiale.  A venit vorba despre Dumnezeu.  Au fost discutii  ezitante, ingrijorate, pe alocuri sumbre dar si amuzante... si fiind cu totii niste persoane speciale, am clara convingere ca am fost tinta unor actiuni sacre... Cred ca Dumnezeu ne-a ghicit inocenta de fond si s-a amuzat de farmecul inimilor noastre. Fantomele nu ne-au facut rau, doar ne-au sicanat. Prezenta unui rozariu pe perete si a unei Biblii pe noptiera au fost, incontestabil, de bun augur!  Au fost  intr-un dialog prietenesc cu fantomele...  motiv pentru care le-am numit prietenoase.

P.S.   Pentru tot grupul de prieteni: K, F, A, A, E, R, G,I, A, care au locuit in misterioasa casa: Casa fantomelor prietenoase, din oraselul italian Sala Comacina. 

joi, 12 septembrie 2013

D. Dumitrascuta, Opera autumna


 Dorin Dumitrascuta, Opera autumna



“Constitutia inimii”
Inima, organul vital al corpului nostru, poate ca ascunde cele mai tainice mistere ale omenirii. Ne putem considera oameni cu inimi impietrite, inimi iubitoare si inimi visatoare. Ne incadram in aceste categorii. Fie ca e vorba de oameni iubitori sau de orice tip, toti ne-am intrebat oare cum functioneaza inima. Sentimentele simtite, intamplarile petrecute, toate genereaza emotii. Cei mai mari savanti din lume au incercat inca din cele mai vechi timpuri sa dea explicatii purtarii noastre, impulsurilor, de ce iubim sau de ce uram. Daca au reusit sau nu, este la optiunea fiecaruia sa inteleaga.
Au incercat si domeniile legate de medicina si  psihologie sa dea explicatii. Rezultatele au fost pur si simplu niste definitii si  teorii savante despre care nu putem spune ca ne-a cuprins vreun sentiment la citirea lor.  
Constitutia aceasta are dreptul sa o traiasca fiecare, sa o dezvolte si sa o aplice fiecare om. Acest drept nu ar trebui sa ni-l violeze nimeni, nici cea mai inalta organizatie, acest drept de a fi oameni.
Tocmai pentru ca noi suntem diferiti, acest lucru duce la interactiunea dintre persoanele, corpurile, mintile si inimile noastre. Putem desprinde de aici  cateva reguli sau principii.
Titlul I
Iubeste pentru a fi iubit
Toti trebuie sa intelegem acest lucru, daca vrem sa ne fie bine, daca vrem sa avem pe cineva pe lumea asta si sa nu stam inchisi ca intr-o cochilie si sa ne negam sentimentele umane.

Titlul II
 Adevaratii oameni sunt cei care nu ies in evidenta
Probabil aceasta presupune o dilema, cred ca o multime de genii s-au nascut, au trait, au murit, au fost uitati. Probabil ca cei mai multi au trait intr-o umila mizerie, au dus o viata grea si pana la urma au cedat lumii acestea aspre si lipsite de mila.
Titlul III
Viata nu o inveti ca pe o poezie, o traiesti!
Multi oameni cred ca nu inteleg adevaratul scop al vietii. Ei  incearca sa “ invete” fiecare intamplare si nu sa se bucure de clipa frumoasa pe care au trait-o. Cum spunea un filosof grec: “ traieste-ti viata!”.

Titlul IV
Sa nu ai incredere in nimeni, decat intr-o persoana care este tot una cu tine din lume
Multa lume pe acest pamant este o adevarata masina a minciunilor. Toti te tradeaza sau cel putin majoritatea. Persoanele apropiate, familia te pot sprijini dar numai o persoana pe lume te poate iubi.

P.S. “ Jignim pentru a ne afla in treaba/ Traim pentru a fi oameni,/Iubim pentru a atinge fiorii inimii”.


P.P.S.   Aceasta a fost rezolvarea unui test a unui elev de clasa a VII a, la Educatie Civica, dat de mine la clasa, in anul 2000.  Cerinta a fost urmatoarea: Alcatuiti o “constitutie proprie”, respectand structura constitutiei clasice. Am avut reala surpriza sa citesc  acest mic eseu al elevului Dumitrascuta Dorin  (a tinut sa se semneze pe test si cu pseudonimul Matrix...). A fost olimpic la istorie, a fost cel mai inteligent elev pe care l-am avut la clasa, poate in ultimii 12 ani! si- mi doresc acum, la inceputul noului an scolar, sa mai am astfel de elevi speciali. I-am pastrat testul si un mic desen pe care l-a anexat testului caci era pasionat si de aceasta arta. Astazi il intalnesc deseori pe Dorin la spectacole, teatru si opera.  Si citesc si ce comenteaza pe FB si vad ca are acelasi bun condei. Te felicit, Dorin! Anexez desenul pe care l-ai facut intr-un minut, la terminarea testului, in clasa si pe care l-ai intitulat Opera autumna.