Veronese, Marte si Venus

 Paolo Veronese, Marte si Venus

     A oferit propria versiune asupra seductiei si erotismului, in plina epoca a Contrareformei. O proprie versiune asupra opulentei si spectaculoasei Venetii. Picturile lui decoreaza case burgheze, palate, catedrale si muzee. Decoreaza spatii mitologice, teme alegorice, subiecte istorice, decoraza in mod unic cu acel verde-albastru-Veronese, impresionandu-i, trei secole mai tarziu, pe adevaratii impresionisti. 

P.S.    Pentru zeul razboiului- Marte si zeita frumusetii si iubirii- Venus! 

Cascella, Camp inflorit

Michele Cascella, Camp inflorit

    Inspirata de atatea flori primite zilele acestea (va rog eu, stopati taierea  florilor si lasati-le pe camp sau acolo unde infloresc ele!) le-am acordat atentie si printr-o noua pictura by me, pe care, ce-i drept, m-am grabit sa o termin pana astazi, 18 septembrie, de ziua prietenei R., desigur, ca sa i-o pot oferi.  Pe langa preferinta mea de a picta flori, am tras cu ochiul la Michele Cascella, italianul care le-a pictat asa cum sunt ele: in toate culorile, intinse pe camp, mai adunate si simtindu-se in siguranta in gradini, diferite ca forma si origine, mai profunde sau superficiale in functie de perspectiva, de-a dreptul vii sau de-a dreptul moarte si uitate, chemate in mai multe limbi, arse de soare vara, atinse de inghet iarna, uscate dar hotarate sa revina la viata, primavara, imbratisate toamna si... nemuritoare prin insasi greutatea adjectivului. 

P.S.   Camp de flori  care-i zambesc  Soarelui si Roxanei, by Tgia.

Catedrala Nationala a Mexicului

   Cumpleanos Feliz pentru Ziua Nationala a Mexicului, astazi, cand ascult intreaga zi, Mariachi! Fiind a doua tara preferata, dupa Italia, i-am acordat de cateva ori atentie si aici, pe blog, cand scriam despre similitudinea drapelului celor doua tari si atunci cand selectam picturile Fridei Kahlo... sau atunci cand ascultam muzica pasionala, cantata de Lila -si numai- Lila Downs. Despre tequilla n-am apucat inca sa scriu, probabil o voi face spre sfarsitul zilei muncitoresti, cand mi-am propus sa tin in fata, intr-un mod mexicano-feminin, un pahar din aniversata bautura. Acum ca tot am terminat propozitia de mai sus, imi este puuutin cam dificil sa vorbesc despre Catedrala Nationala a Mexicului, cea construita pe locul marelui templu aztec, acolo unde Cortez si toti viitorii lui mariachi au hotarat sa ridice un simbol. Ceasul Catedralei este, de asemenea, un alt simbol al Mexicului. Ca si Malaguena Salerosa.

    

P.S.  Lui Carlos! Santana. Mexican. Simbol mexican. Como el candor de una rosa (as the innocence of a rose)... Malaguena Salerosa...

 

Casa Leopardi

Casa Memoriala Giacomo Leopardi

 „Cu acordul sau nu al secolului meu ori al bisericii, eu îmi permit să fiu nefericit... să fiu îndrăgostit de iubire și de moarte". (Giacomo Leopardi).

     S-a incheiat,  zilele trecute,  Festivalul International de Film de la Venetia, unde Il giovane favoloso aduce in prim plan viata marelui poet romantic italian, Giacomo Leopardi. Acelasi secol XIX preferat si un poet pe masura tarii sale. Un poet martor al schimbarilor si revolutiilor Europei din acel timp, subiect tratat, de altfel, in Teza mea de Licenta, Il Risorgimento. Asa ca m-a incantat ideea reintalnirii cu istoria si literatura, prin acest film. Un poet din regiunea Marche mai exact Recanati, loc ce ma incita sa-l vizitez, mai ales pentru a vedea impresionanta biblioteca a poetului (12.000 de carti), cea care i-a conturat educatia si cultura lui Leopardi. Pentru acest septembrie 2014, cand s-a desfasurat Festivalul ce poarta amprenta Leopardi, aleg sa postez o poezie a poetului, La quiete dopo la tempesta, publicata in septembrie 1829.