Delacroix, Ovidiu printre sciti

  Eugene Delacroix, Ovidiu printre sciti

    Cand vine frigul la malul Marii Negre, primul meu gand se duce catre poetul Ovidius. La cat a suferit fiind exilat sub Augustus, pentru  “o poezie si o greseala”. Si peste toata suferinta si nostalgia lui, o vreme atat de urata, in locuri atat de departate de Roma, printre sciti si geti. “Tristia” si “Epistulae ex Ponto” spun totul despre Ovidius, aici, la Tomis, in exil.

Cu versurile mele ce ură mi-am stârnit!
În veci o să mă facă să sufăr poezia?
Din pricina ei pururi voi fi pedepsit?
Ah! degetele mele să mi le tai mai bine,
S-arunc din mână arma ce m-a nenorocit!
Eu iar mă duc acuma spre stâncile acele
De care altădată cu nava m-am izbit.
Ce v-am făcut eu, însă, o tomitani? Nimica!
Urăsc a voastre locuri, dar vă iubesc pe voi.
[...]
"Între barbari" 1-18
„Pontice" (IV, 14, v.13) 

P.S.   Alung tristetea (nu pot insa si vremea urata)cu o pata de culoare si miscare pe care Delacroix le surprinde cel mai bine: Ovidius printre sciti. Delacroix a fost un pictor iubit de poeti (Baudelaire a fost devastat la moartea pictorului) dar si Delacroix i-a iubit pe poeti. Asa cred.