Whistler, Simfonie in alb nr.2

    

James McNeill Whistler, Simfonie in alb nr.2

"Aranjament in rosu, roz, purpuriu", ”Auriu si bronz", "Armonie in bleu si verde"... Alte "Simfonii" si "Nocturne" in bleu si auriu, in negru si auriu, in bleu si verde... Simfonii, Armonii, Nocturne, ale Omului-fluture, caci Whistler si-a desenat pe tablouri, in locul numelui, un fluture stilizat in functie de tema si stilul lucrarii. Picturile lui Whistler au trezit un ecou si in creatiile poetice ale lui Verlaine si Mallarme dar si in operele compozitorilor Debussy si Ravel. Pictorul insusi a avut o viziune poetica, exprimand-o in cuvinte: "muzica este poezia sunetului, tot asa cum pictura este poezia vederii".

P.S.   Prin Whistler fac o trimitere asupra rafinatului si elegantului alb. Asupra diversitatii nuantelor albului. Asupra bogatiei culorii albe. Caci albul aduce negresit muzica din titlul picturii. Astept albul concret, intr-o prima ninsoare, in oricare noapte de decembrie... am luat ceva din Whistler si am intitulat pictura mea, "Nocturna cu Vivaldi" caci am pictat pe "Iarna" lui, preferata mea din "Anotimpuri". Sunt sigura ca si lui Vivaldi i-a placut cel mai mult „Iarna", intr-o deplina armonie cu tonalitatea mistica a albului, caci compozitorul venetian a fost si preot catolic. (emoticon aflat langa semineu, cu un evantai in mana si privirea indreptata spre un esential inel).

 

 

Tgia., Nocturna cu Vivaldi