Tuculescu, Iarna pe strada Lizeanu

Ion Tuculescu, Iarna pe strada Lizeanu

Ion Tuculescu. Unul dintre "FrumosII nebuni ai marilor orase". Iarna, intr-un Bucuresti „Dusman cu lumea", pe strada Lizeanu, o sanie vesela aduce "Insomnii de matase"... S-a spus despre artist ca avem de-a face cu un "expresionist intarziat de extractie impresionista". Marturisesc ca am citit de vreo trei ori fraza ghilimata in ghilimele si i-am dezlegat misterul abia cand am revazut picturile magice ale lui Tuculescu. M-am plasat in „Scaunul singuratatii" si am privit printre gene "Caii albi din orasul Bucuresti", dupa un "Somn de la amiaza". Nu mi-a fost de ajuns ca „Ingerul a strigat", mi-a trebuit sa am in maini „Cartea cu prieteni " si apoi „A doua carte cu prieteni"... pentru a putea vedea "Dincolo de nisipuri"...

P.S.    Ideea e ca „n-am facut dragoste pe zapada", ca nu „m-am tutuit cu sfintii" dar „am iubit viata ca un (o) desfranat(a)"...

P.P.S.    Ideea adevarata e ca „Ningea in Baragan" si mi s-a facut asa un dor de braileanul meu frumos si magic, FANUS NEAGU... Si l-am tot ghilimat in ghilimele.

P.P.S. 2 neconventional:    "Iubirea este atunci cand iti pierzi capul, imprumuti unul si il pierzi si pe ala". FANUS NEAGU, din nou....  A iubit iarna mai mult decat celelalte anotimpuri!    Iarna pe strada Lizeanu.