Acest blog nu este un blog al cronologiei evenimentelor istorice si nici al unor lectii de informare in domeniul artei, chiar daca cele doua ACTIUNI sunt pentru mine preocupari cu tenta de... pasiune. Asadar, nu astept ziua de 19 aprilie pentru a scrie ca- azi se implinesc 47 de ani de la moartea lui KONRAD ADENAUER... iar in Bucuresti, in parcul Herastrau, se afla un monument de arta cu chipul politicianului, monument din bronz, cu dimensiunea de... ori greutatea de... Eu vin aici si scriu ca uneori educatia se face prin emotie! Caci emotia, ca stare (iar acum precizez ca blogul meu este un blog de stare), emotia ca stare, zic, transmite ceva! Cam asa iau in calcul ca difuzarea valorilor o pot face si eu, marunt, putin cate putin, transmitand din cand in cand o emotie. Am revazut recent monumentul cu pricina din Herastrau si tot recent am vizitat resedinta de vara a lui Adenauer. M-a incercat emotia in ambele situatii si mi s-a activat o alta amintire, nu tot atat de recenta, caci se petrecea prin 2010, cand ma aflam la Scoala de vara de la Sighet, acolo unde isi desfasoara activitatea Centrul International de Studii asupra Comunismului si urmam cursul „Represiunea comunista si rezistenta anticomunista", organizata de Fundatia Academia Civica in colaborare cu Fundatia Konrad Adenauer.
P.S. Eu pot scrie aici si despre Memorialul de la Sighet si despre U.E. si despre Intalnirea de sefi de stat si de guvern de la Viena din 1993 cand s-a adoptat "Declaratia ... " ce a anuntat sfarsitul divizarii Europei. Pot vorbi despre principiile de solidaritate, umanism si toleranta, principii ce se aseaza la baza Uniunii... dar, repet, nu doresc sa tin aici lectii de istorie pentru ca o fac deja la clasa cu elevii mei. Spun doar ca educatia e valoroasa si prin cunoastere dar si prin emotie, pentru ca emotia formeaza constiinte! Si tot emotia ajuta la pastrarea memoriei colective!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu