Tgia., Positano, seara

  Mi-am ales cateva culori care sa compuna Positano, seara: albastru cobalt mediteranean, verde crom si smarald patrunzator, vilolet adanc si albastru ceruleum, pentru a uni Il Cielo con Il Mar Tirreno. Linile orange le-am fragmentat in lumini vesele de seara, rasfirate pe stanci si ingesuite printre terasele de lamai ce cresc in locul lor preferat. Am coborat abrupt cu alb-arabo, roz antic si siena naturala pe casele asezate unic-vertical si am adus in prim plan, dreapta, subiectul picturii: Biserica Santa Maria Assunta. Linii gri- de cine vrea sa fie arhitect si galben ocru bizantin pentru cupola bisericii, biserica in jurul careia a fost ridicat micul orasel Positano, in sec. al XI lea (ahh, nu ma pot abtine sa nu dau repere temporale). Denumirea orasului este legata de o legenda ce spune ca o corabie ce transporta o icoana bizantina a Fecioarei Maria, trecea prin apele Marii Tireniene. O voce s-a auzit spunand ``Posa, posa!`` adica ``opreste-te aici!`` Se pare ca era vocea Fecioarei din icoana... De la aceasta intamplare-minune s-a dat denumirea satului si tot acolo a fost ridicata biserica, inchinata Fecioarei.

P.S.        Pentru ziua de astazi, 15 august, pentru Santa Maria Assunta! Buon Ferragosto, Cara  amica Assunta!