Tgia., Asa este albastrul meu

             

     Prin denumirea acestei picturi m-am gandit sa-i raspund lui Nichita, atunci cand poetul vorbea cu Enkidu. (“Si pentru durerea cea mare, albastru i-am zis, tot fara pricina, ori numai pentru ca asa mi-au suras buzele... O, prietene, cum este albastrul tau?”). Ca punct de plecare in descifrarea picturii (pentru careva tentat de un Tratat de descopunere) ar fi putin Dali. Salvador Dali. Apoi ”putin parfum, putina lene si putina poezie...” cand Sebastian numea o stea. Pentru o interpretare simpla insa, intortocheala aia de albastru as fi eu... mai senin, mai tulbure, mai nascocit, mai inchipuit si  trecut poate prin mandeanism... Cel mai mult insa, mi-ar placea sa fie descoperita ideea, ca tot a plecat dintr-o impresie. Na, ca o dau si in Hume! Dar in mod sigur in Proust care spunea ca “ideile sunt succedanee ale nefericirilor”.  Privita printre gene, pictura ar avea legatura cu, sa zicem, realitatea. Asadar, in partea ei centrala si de fapt, in miezul ei, acel albastru inchis acoperit de  violet si verde crom ar putea fi insula-inchisoare  a lui Edmond Dantes, Contele de Monte Cristo... o nuanta puternica intre doua spatii de libertati nedefinite... cerul si apa... De precizat ca intregului albastru de aici- albastrul meu, prietene! i-am spus initial Albastru de dupa ploaie... si asa as fi si in pas cu artistii care redenumesc picturile si apoi devin celebri (emoticon apucat de ras). Tot albastrul meu (trecem in registru serios) ar aduce si pescarusii  din prim planul suspendat (inventie critico- tehnica) lasand insula- inchisoare in neputinta ei de evadare (aici chiar a iesit o rima nesperata). As putea spune numele unui pescarus, Jonahtan Livingston, dar ar putea fi interpretat ca un cliseu, desi stiu eu!!! ca nu multi adulti au citit povestirea lui Richard Bach care trebuie musai citita! Pescarusul l-a ajutat si pe Contele de Monte Cristo. Ma gandesc. Ca tot l-a vazut printre gratiile inchisorii  vreo 18 ani...

P.S.     Las mai sus descrierea picturii, ca o tusa accentuata din propriul tratat de descompunere pe panze si palete. Iau acum cu mine pescarusul ala care surade, al doilea de jos in sus, din partea stanga, ba nu, de la mijloc si plec in VACANTZA! Maine, 2 august! Via Ungaria-Slovenia-Italia-Franta-Elvetia! Am programat o intoarcere in Septembrie- luni, vorba lui Brenciu, si tot atunci voi posta si clipul lui cu versurile alea facute pentru mine...  si arat si acel albastru de Como care nu poate fi decat... tot al meu...  in cele mai superbe fotografii! Get lucky, pentru aceasta vacantza!