N-am o stare a "desertaciunilor", dar nici nu pot sa trec peste ziua de astazi fara sa spun, macar prin " Memento mori", Mihai Eminescu!
Pe Eminescu l-a incercat, desigur, si gustul pentru trecut... pasiunea pentru istoria nationala si istoria universala... "Memento mori" te poarta prin preistorie, prin vestitul Babilon, prin faraonica lume a Egiptului, prin incercata Palestina sau prin eroica lume greceasca. E prezenta si Roma, fauritoarea de Cezari, dar si o Dacie deloc supusa sub marele Decebal. Si deschide apoi, poetul, lungul drum al evenimentelor revolutionare europene cu ecou francez, prin Napoleon Bonaparte... pe care il aseaza acolo unde-i este locul, in randul geniilor... si nu greseste nicaieri acest Mihai Eminescu, geniu la randul lui...
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate
Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome, când viața este vis. (M. Eminescu, "Memento mori")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu