In aceasta seara, Cielito Lindo mi-a fost cantat de la mare distanta! Nu
chiar din Mexic, desi acordurile de acolo sunt, ci de la granita lui de nord...
de la prietena mea draga. Ii multumesc
pentru stare! A ei- pentru ca e buna, a mea- pentru ca e... la fel! Nimic mai
frumos decat atunci cand o veste, o amintire, o bucurie sau traire iti sunt
evocate de un prieten.
P.S.
Cu exceptia semnului distinctiv, pe culoarea alb, drapelul Mexicului,
aflu azi, are aceleasi culori ca ale drapelului Italiei: rosu, alb, verde. Aleg, asadar, un italian care sa cante in
seara asta Cielito Lindo, pentru cine iubeste Mexicul! Si, uguale, Italia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu