Edvard Munch, Dansul vietii
Astazi, 10 decembrie 2014, a fost
acordat, la Oslo, premiul Nobel pentru
Pace, singurul premiu din suita altor nobile-Nobel,
acordat in capitala Norvegiei si nu la Stockholm- Suedia, conform dorintei
testamentare a lui Alfred Nobel. De ce 10 decembrie? Pentru ca la aceasta data,
1896, murea marele inventator iar dorinta sa a fost speciala in legatura cu
acordarea acestui premiu. Am scris intr-un alt articol pe blog despre povestea Malalei si despre
faptul ca ea este si cel mai tanar laureat Nobel din istorie. Calatoria de azi,
prin Oslo, mi-a amintit si de cel mai mare pictor norvegian, Munch, si nu pot
sa trec peste luna decembrie fara sa-l aduc in discutie, cu atat mai mult cu
cat aflu si eu ca pictorul este nascut in aceasta luna, mai exact pe 12
decembrie. Nu cronologia este insa
importanta ci, mai degraba, starea de spirit pe care o creeaza acest pictor,
prin ceea ce a pictat. Da, Munch este o stare de spirit pentru ca a exprimat
cele mai puternice sentimente omenesti: amintirile, dorintele, dezamagirile!
“Voi picta oameni vii care respira, simt si iubesc” spunea pictorul norvegian.
Eu aleg sa postez astazi o pictura compusa cromatic doar din rosu, alb si
negru, intitulata “Dansul vietii”, care ma face sa fiu intru totul de acord cu
ce spunea Titian: “unui pictor adevarat
ii sunt suficiente trei culori: rosu, alb si negru”. Iata cum un renascentist italian anticipa un unic Munch modern!
P.S.
Revin cu Italia renascentista... in culori... ca stare de spirit... in
curand... prin fotografii ale lunii decembrie caci ma pregatesc de vacanta de
iarna! “Dansul vietii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu