Ascult muzica de fiecare data cand
pictez. Astazi, Valsul florilor,
muzica lui Ceaikovski si culorile mele: alb de zinc, albastru ultramarin, siena
naturala, orange, un pic verde de crom si verde smarald... toate asezate pe o
tava de argint invechit, pe un vas de
portelan, pe bucuroasele crizanteme si
pe toate fatetele casetei de bijuterii. Toate fac parte din recuzita
unor amintiri de viata ce le rememorezi iarna, da, cred sigur ca iarna, atunci
cand calatoresti cu trenul sau zbori cu... cu ce vrei tu! Nu mi-am propus, ca stare, melancolia iernii
dar iarna mi se pare atat de potrivita pentru un concert Ceaikovski, cu tot
lirismul ei si al lui! Anul trecut, in decembrie, vizionam la Opera Romana, Evghenii Oneghin, tot opera marelui
compozitor rus si oricat as iubi Italia, de Rusia ma apropii foarte mult iarna!
Probabil iarna ma inspira mai mult iar model mai mare si mai alb ca Rusia, prin
toata muzica, prin tot albul si prin toate pasiunile vietii, chiar nu am gasit!
(Emoticon aflat in Transsiberian, cu Ceaikovski cu tot, desi ma asteapta
avionul de Italia).
P.S.
Pictura de mai sus i-am lasat-o bunicii, ca dar de Craciun! Ea mi-a dat,
ca de fiecare data, amintiri de viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu