Lumea barbara vs. Lumea
contemporana...
Nu despre problema refugiatilor, care acum a devenit o problema
europeana, vreau sa scriu in acest articol. Ma aflu insa, intamplator in acest
moment, sub influenta unei lecturi istorice care surprinde decaderea Romei, sub
atacurile navalitorilor barbari, iar lectura mi-a fost completata de un film
vizionat serile trecute („Il Ritorno”), inspirat din viata lui Rutilio
Namaziano. Personajul a fost un poet si om implicat in cariera administrativa
in perioada anilor la care fac referire, dar nu era roman. Era de origine
galica, dar cu functii politice in Toscana si Umbria. Probabil cartea sa, „De
reditu”, poate fi considerata ultima capodopera a limbii latine clasice, un
adevarat epitaf inchinat unei lumi care se afla la apus. Asadar un barbar cult,
rafinat si sensibil la realitatile vremii lui, intocmai ca si personajul
feminin asupra caruia ma opresc cu imaginea de mai sus, o femeie apartinand
aceleiasi lumi barbare, devenita si regina! Amalasuntha, caci despre ea este
vorba, era o femeie culta, frumoasa si cu un puternic caracter. Cunostea latina
si greaca, avea cunostinte vaste despre scriitorii clasici si era pasionata de
filosofie. Ii detesta pe gotii din lumea carora facea parte si ii prefera pe
romani, frecventandu-le saloanele. A fondat noi scoli si a marit plata
profesorilor de retorica. A fost prinsa si inchisa in turnul aflat pe o insula
a lacului Bolsena, in momentul in care se pregatea sa fuga in Bizant. A fost
asasinata, la fel ca Namaziano, o practica des intalnita in acele vremuri.
.
Insula Martana, Lacul Bolsena, locul inchisorii Amalasunthei
P.S. Intrebarea mea, inspirata de un sondaj
actual, facut de Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj este: Filmul sau cartea? Raspunsul meu este :
ele se completeaza!
.
