Giotto, Cappella degli Scrovegni

    Sarbatorile de iarna coincid, in mod cert, cu o minima vacanta linistita, in spiritul firesc si religios al oricarui crestin. N-am sa calatoresc,  asadar, cu fapta, la acest sfarsit de an, ci doar cu gandul, la toate frescele lui Giotto, vazute iarna trecuta la Padova, picturi ce compun Cappella degli Scrovegni. Bilant inevitabil printre virtuti si vicii…  De calatoria mea vorbesc… Giotto le-a asezat intr-o ordine desavarsita si intr-o maniera in care emana din sine culorile. Acel albastru. Albastru Giotto. 

Bruegel cel Batran, Turnul Babel

 .

     

  .  

   In aceeasi atmosfera vieneza ma situez si in decembrie 2015, ca in fiecare an, de altfel, chiar daca atmosfera are o sursa diferita (intr-un an, un spectacol cu muzica vieneza, in altul, vizionarea unei expozitii dedicate lui Klimt, etc.). Anul acesta, spiritul cultural vienez a fost adus intr-o sala de cinema, prin filmul “Muzeul vienez”, la a carui premiera am participat. Documentarul are in prim plan Muzeul de Istorie a Artei din Viena si este o calatorie interesanta in timp si spatiu cultural. Sunt mai bogata in urma acestei calatorii virtuale si sper, cat de curand, sa pasesc prin acest muzeu. Deja ii stiu cateva dintre secrete.

P.S.    Am ales ca postare Brughel cel Batran, Turnul Babel, imagine aleasa pentru afisul filmului… dar si ca o continuare a primului meu articol cu care, in decembrie 2012, imi deschideam blogul. Era atunci Masacrul inocentilor, Brughel, desigur, maestrul picturilor hibernale si al tematicii religioase. 

Cheller, Iarna in mahala

Jean Cheller, Iarna in mahala

  Am desprins, din mahalalele Bucurestiului pictate de Cheller, aerul boem al unui oras, numit “Micul Paris”… strazi si cladiri cu aer frantuzesc, un binom chromatic alb-negru preferat si ici colo un mozaic paletat de lumini-culori: rosu, oranj, albastru, verde. Am cautat in poeziile lui Nichita un tablou care sa compuna o iarna, binom chromatic alb-negru si un mozaic paletat de lumini-culori: rosu, oranj, albastru, verde…  si am gasit-o: “Visul unei nopti de iarna”!

P.S.  Pentru maine, 13 decembrie, de ziua aducerii aminte a poetului Nichita!

E iarna, si eu stau intins, pe sub cetini,
si miezul de lava il iau si il pun
sub crestet, si tot nu adorm.
Si, intruna,
din mine spre tine rasar si apun.

 ( N. Stanescu, “ Visul unei nopti de iarna”)

Basilica San Nicola

   

  Basilica San Nicola din Bari este o bijuterie arhitectonica, cu atat mai valoroasa cu cat s-a si pastrat in forma originala. Portalul principal cu porticul strajuit de un Sfinx, Portile Leilor, pristolul cu frumoasele capiteluri, arcadele curtii interioare si toate celelalte  elemente decorative completeaza insa, ceea ce catedrala are mai valoros: relicvele Sfantului Nicolae!  Ele au fost aduse la Bari, in timpul papei Urban al II lea, acel papa care a chemat crestinatatea intreaga la cruciada.

P.S.   Patronul spiritual al saracilor si orfanilor, al tinerelor fete, al marinarilor, al negustorilor si al trezorierilor, chiar si al hotilor, isi revarsa aura sfinteniei in egala masura, in Apusul cat si in Rasaritul Europei. 

Domul San Andrea

    A fost „cel dintai chemat”, dintre Apostolii lui Hristos. Andrei a fost fratele lui Petru, ucenic al  Sfantului Ioan Botezatorul si i-a revenit Scythia Minor, adica Dobrogea, in misiunea de propovaduire a Evangheliei. Pestera Sfantului Andrei din Dobrogea sta marturie in acest sens iar Biserica Apostolilor din Constantinopol, Biserica Sfantul Andreas din Patras, Domul San Andrea din Amalfi, Catedrala Sfantul Petru din Roma i-au avut, pe rand, relicvele. Este ocrotitorul Romaniei si cum maine, 1 Decembrie este si Ziua Nationala a Romaniei, postez Imnul National, alaturi de cateva fotografii cu una dintre cele mai frumoase catedrale pe care le-am vazut, Domul San Andrea din Amalfi.

Haricleea Darclee

 

    Am vizionat, in aceasta seara, la TVR 1, Gala Operelor Nationale, editia a III a, transmisa live, de la Iasi - orasul celor sapte coline. O seara speciala, atat prin invitatii si premiatii sai cat si prin momentele artistice oferite, pe scena, de maestrii dansului si cantecului de opera! M-am bucurat mult pentru premiile obtinute de artistii Teatrului National de Opera si Balet  ”Oleg Danovski” din Constanta, caci sunt artisti pe care ii revad an de an, in spectacole reusite, in orasul de la malul marii. Pe ceilalti nominalizati si castigatori ai premiilor din aceasta seara i-am recunoscut din reprezentatii televizate sau din salile de spectacole din Bucuresti. Ce mi-a implinit seara, ca stare de suflet, a fost punctarea momentului aniversar din aceasta vara, desfasurat la Braila, orasul meu, a celor 20 de ani de Festival International Haricleea Darclee, organizat de cunoscuta soprana Mariana Nicolesco.

P.S.   De prisos sa scriu eu aici despre imensa cariera a sopranei, nascuta la Braila, Haricleea Darclee. Dar, probabil, daca as scrie, as incepe prin a spune ca „Tosca” a fost compusa de Giacomo Puccini, special pentru cantareata noastra... si as incheia cu faptul ca a existat o reala prietenie si apreciere pentru soprana, din partea altui compozitor celebru, preferatul meu, Giuseppe Verdi! In cuprins, as asculta muzica de opera... 

  Scala din Milano...  pe urmele brailencei Haricleea Darclee...

Louis David, Moartea lui Socrate

      Aleg astazi una dintre cele mai expresive si pline de dramatism picturi neoclasice, ale pictorului francez Jacques Louis David. A fost implicat, ca om si artist, in treburile politice ale Frantei sale revolutionare si are o tematica in acord cu aceste realitati. Compozitia de mai sus este insa preferata mea. Pentru ca l-a ales pe cel care spunea: ”eu stiu ca nu stiu nimic”. L-a ales pe cel care a avut forta construirii a ceea ce se cheama „filosofia”. A ales modelul intelepciunii, dar mai ales, a ales modelul justitiei: Socrate! Impacat cu propria constiinta si fara frica de moarte; sfidand regulile conventionale ale politicii si facand totul in numele adevarului; necautand doar adevarul personal. 

P.S.    Vive la France si modelul ei universal, Socrate!

Castelul Pelisor

    Constantin Artachino, Arthur Verona, Nicolae Vermont, Ștefan Luchian, Nicolae Grant, Micaela Eleutheriade, Marius Bunescu, dar și sculptori precum Cornel Medrea ori Constantin Brâncuși au alcatuit miscarea culturala a secolului XX, denumita „Tinerimea artistica”. Nimic n-ar fi fost posibil fara sprijinul Reginei Maria. Nimic fara inima Reginei Maria! (inima ce si-a aflat linistea intr-o zi de noiembrie a anului 2015, pentru ca a revenit la Pelisor, in camera unde a incetat sa bata, in urma cu 77 de ani). Poate, curand, va ajunge acolo unde si-a dorit Regina: la Balcic! Istoria are sens. Viata e istorie. 

P.S.   „(... ) Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis un adevăr și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aș putea tălmaci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă și așezată în Stella Maris, biserica pe care am clădit- o la marginea mării... Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii pe care am clădit-o. În decursul unei lungi vieți, atâția au venit la inima mea încât moartă chiar aș dori să mai poată veni la ea de-alungul potecii cu crini ce mi-au fost mândria și bucuria... Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit (...)”. Maria, 1933.

Assisi

.

     O carte, un album cu fotografii, o expozitie de pictura, vizitarea unui  muzeu, pot fi un pelerinaj. Impropriu spus dar permis, sper. Te poti pregati spiritual, ca atunci cand mergi intr-un pelerinaj, incepand lectura unei carti, vizionand un spectacol, fiind prezent intr-un muzeu sau la un vernisaj.

  P.S.    Assisi cuprinde totul si nu intamplator i se spune „ Inima lumii”.

      Intra Tupino e l’acqua che discende/del colle eletto dal beato Ubaldo,/fertile costa d’alto monte pende,/onde Perugia sente freddo e caldo/da Porta Sole; e di retro le piange/per grave giogo Nocera con Gualdo.?/ Di questa costa, la dov’ella frange/piu sua rattezza, nacque al mondo un Sole/come fa questo talvolta di Gange./Pero chi d’esso loco fa parole,/non dica Ascesi, che direbbe corto,/ma Oriente, se proprio dir vuole.  (Dante, Paradiso, c.XI, 43-45)

Manastirea Sinaia

     Ma incanta sa recitesc despre istoricul Manastirii Sinaia, asa cum ma incanta sa o revad... pe Muntele Sinai inca n-am ajuns, dar port cu mine mesajul de acolo... Roberto Benigni il explica si convinge! De fapt, emotioneaza! De-am asculta...

   P.S.         Nihil sine Deo. Blazonul regal. De Ziua Regelui, 25 octombrie...  am recreat secvente!

P.S.2       Auguri, R.B. per il tuo compleanno che e oggi!

Miniatura medievala, Simmaco si Boezio

.

  Simmaco si Boezio... doi dintre ilustrii invatati ai sfarsitul Antichitatii. Ma opresc astazi  asupra celui de-al doilea, cel care i-a studiat pe Platon si Aristotel la Scoala din Atena...  cel care a scris patru tratate despre stiintele fundamentale ale timpului sau: aritmetica, filosofia, astrologia si muzica, insa cea mai cunoscuta dintre operele sale ramane „De consolatione philosophiae”, scrisa in inchisoare, locul unde va muri, prin chinuri groaznice, la 23 octombrie, anul 524, in orasul Pavia. I-am citit (in traducere) parte din „ Consolatii...” si i-am vazut mormantul, in Basilica San Pietro in Ciel d’Oro, Pavia.

Boldini, Verdi

.
Giovanni Boldini, Giuseppe Verdi 

 Verdi este compozitorul meu preferat. Arcusul viorilor, cele care predomina  in operele lui, temele de inspiratie romantica, in majoritate teme istorice si compuse cu mare emotie sufleteasca,  nervul sau politic, caci a fost ancorat si in destinul unificarii Italiei, generozitatea lui ca om, lasand in urma un spital si un azil de batrani pentru muzicienii care nu au posibilitati de trai il claseaza in randul geniilor secolului al XIX-lea.

P.S.   Portretele lui Boldini sunt remarcabile. Desi predomina femeia, in compozitiile sale, „ Woman in black”, „Marthe de Florian”, „Lady admiring a Fan”, „Model and the mannequin”, „The actress Rejane and her dog”, etc., aleg astazi, 10 octombrie, ziua nasterii lui Verdi, un portret inconfundabil: cel  al compozitorului!

Tgia., Marsala

    Am citit ca toamna asta se poarta marsala! Si e chiar musai sa te asortezi cu toamna! Musai sa porti marsala la pantofi, poseta, ruj, camasa chiar si ce s-o mai gasi... poate s-o porti ca... stare! Da, starea marsala! Ca vinul de toamna in pahar! Ca inima imbujorata mar! Ca strugurii culesi acum! Ca mine si pictura mea!

P.S.     Marsala nu putea fi decat de origine... italiana! E locul acela unde Garibaldi cu ai sai 1000 de voluntari debarcau in Sicilia si, daca nu ma insel, voluntarii lui purtau camasi rosii... marsala!

Miniatura, Amalasuntha

 Lumea barbara vs. Lumea contemporana...

   Nu despre problema refugiatilor, care acum a devenit o problema europeana, vreau sa scriu in acest articol. Ma aflu insa, intamplator in acest moment, sub influenta unei lecturi istorice care surprinde decaderea Romei, sub atacurile navalitorilor barbari, iar lectura mi-a fost completata de un film vizionat serile trecute („Il Ritorno”), inspirat din viata lui Rutilio Namaziano. Personajul a fost un poet si om implicat in cariera administrativa in perioada anilor la care fac referire, dar nu era roman. Era de origine galica, dar cu functii politice in Toscana si Umbria. Probabil cartea sa, „De reditu”, poate fi considerata ultima capodopera a limbii latine clasice, un adevarat epitaf inchinat unei lumi care se afla la apus. Asadar un barbar cult, rafinat si sensibil la realitatile vremii lui, intocmai ca si personajul feminin asupra caruia ma opresc cu imaginea de mai sus, o femeie apartinand aceleiasi lumi barbare, devenita si regina! Amalasuntha, caci despre ea este vorba, era o femeie culta, frumoasa si cu un puternic caracter. Cunostea latina si greaca, avea cunostinte vaste despre scriitorii clasici si era pasionata de filosofie. Ii detesta pe gotii din lumea carora facea parte si ii prefera pe romani, frecventandu-le saloanele. A fondat noi scoli si a marit plata profesorilor de retorica. A fost prinsa si inchisa in turnul aflat pe o insula a lacului Bolsena, in momentul in care se pregatea sa fuga in Bizant. A fost asasinata, la fel ca Namaziano, o practica des intalnita in acele vremuri.

.

 Insula Martana, Lacul Bolsena, locul inchisorii Amalasunthei

P.S.      Intrebarea mea, inspirata de un sondaj actual, facut de Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj este: Filmul sau cartea? Raspunsul meu este : ele se completeaza! 

Hussain, Panjwani- Mother India

.
Hussain, Mother India

    Nu stiu ce sa scriu despre pictorul  pe care il aleg astazi. Marturisesc ca am fost luata prin surprindere de Google, care a  mentionat ca astazi, 17 septembrie, e ziua lui de nastere...  100 de ani in urma...

P.S.     Ce pot sa fac este sa-i privesc compozitile, unele mai Mahabharata decat Ramayana... altele mai Shiva decat Jessu...  

P.S.2   Tripura Sundari e cu mine.

Codex Argenteus

   Codex Argenteus este un manuscris ce cuprinde cele patru Evanghelii. Este Biblia tradusa in gotica de cel care a si inventat scrierea gotica, Ulfila (Wulfila). De viata si doctrina lui s-a ocupat Constantin Erbiceanu, marele istoric si teolog roman, intr-o documentata si valoroasa carte, cunoscuta si sub denumirea de  Starea crestinismului in Dacia Traiana si Aureliana in seculul al IV .

P.S.    Codex Argenteus se afla in prezent la Uppsala, dar cateva fragmente din filele acestei Biblii se afla si la Milano. Bifat momentul in urma cu cateva zile. Acum imi continui lectura de toamna cu Storia D’Italia lui Montanelli si descopar o istorie scrisa cu bun simt, cu stil, fara pretentii de a descoperi teorii noi si originale, o  lectura istorica ce poate deveni pasionanta pentru cei ce inca mai citesc.

Inceput de toamna

.

    Tgia., Inceput de toamna 

 Anul asta am rostit cuvantul toamna,

 intr-un decor mirific (ce noroc!) si

 cuvantul,

 nu mi s-a mai parut tristo-poetic…

Am spus toamna, uitandu-ma la primele frunze aramii aduse de vant,

din inima muntelui padure,

jos, la malul unui lac cu lebede prezente…

 Am simtit toamna si cu ombra naturale si  porpora, cu arancio si un pic de violetto,

 un blu cobalto si terra di siena scura,

 un nero subtire aruncat pe marginea unei frunze de toamna…

 Am lasat il verde cu toate nuantele lui in inima muntelui padure…

 sa-l regasesc, poate, toamna cealalta… nell'altra vacanza...

P.S.      Randurile de mai sus sunt un articol de pe blogul meu, scris in august 2013. Desenasem si o frunza pentru a asorta articolul cu noul decor aramiu. Astazi, 30 august, o zi in care suntem ocrotiti de Sfantul Alexandru, transform textul in cateva versuri. Un alt Inceptut de toamna, nell’altra vacanza! N-am avut inca timp pentru a picta un copac cu mii de frunze colorate cu toamna, dar postez o fotografie cu cel mai colorat cu toamna copac! Iar muzica postata nu putea fi alta!  

Angelika Kauffmann, Goethe

.

       Angelika Kauffmann, pictorita - istorica  sau „Miss Angel”, cum i s-a mai spus... o pictorita a portretelor si scenelor istorice... a temelor mitologice... membru fondator al Academiei Regale din Londra... prietena cu Goethe... spirit liber al unui secol XVIII, aflat in plin Iluminism!

   Goethe s-a nascut intr-o zi de 28 august. A trait cativa ani in Italia unde a pictat si sculptat, pasiuni pe care si le-a dorit a fi perfectionate. S-a împrietenit la Roma cu Johann Heinrich Meyer, un pictor elvețian și bun cunoscător al istoriei artelor. Sub îndrumarea prietenilor, cu mare ambiție Goethe a exersat desenul si a realizat in jur de 850 de lucrari. Goethe se inspira din monumentele cele mai vechi: Pantheonul, Colosseumul, Băile Imperiale din Roma etc. și studia sculpturile antice. Deseori se afla în vizită la pictorița Angelika Kauffmann, cea care i-a realizat si un portret. A scris “Calatoria italiana”, caci a indragit locurile care i-au oferit inspiratie si putere de creatie!

 

P.S.2    Pentru ziua lui G. astazi, Emozioni! Sa fie “Mai multa lumina!”