sâmbătă, 29 iunie 2013

Monet, Impresie. Rasarit de soare


 Claude Monet, Impresie. Rasarit de soare


        Mai intai s-a numit Mare. Apoi, Impresie: Rasarit de soare... Un rasarit de soare trebuie vazut macar o data intr-o viata, la malul marii! Cu reflexele lui, uneori filtrate  printre nori sau ceata, rasaritul devine lumină... doar in Mare. Marea... ii vezi schimbarile, miscarile, ritmul, stralucirea nesfarsita, ii simti nelinistea... si linistea... Nu conteaza cu cine vezi rasaritul: singur, cu un prieten, cu un necunoscut sau cu iubitul (bifat patrulaterul!)... inseamna sa alegi sa traiesti in plein air! Sau spectator. Si cu multa culoare! Sau alb-negru. Rasarit de soare! Impresie, realitate, fictiune... Putem pastra o viziune naiva despre ceea ce vedem sau despre ceea ce traim...

P.S.   Monet si Rodin sunt nascuti in acelasi an si aceeasi zi!!!  Pentru prietena mea, un pic de Monet si un pic de Rodin, ca de altfel si pentru mine, caci suntem nascute in acelasi an si in aceeasi zi! Ador coincidentele! Pentru ca sunt.


P.P.S.  Intitulez pictura de mai jos, Aux  couleurs de l’ete indien...  DAns ta Maison... par moi... pour toi! 










duminică, 23 iunie 2013

Castelul Sforza


Fișier:Facade of Castello Sforzesco, 2010.jpg
 Castelul Sforza- fortareata si muzeu, Milano

    Pe 24 iunie 1519, murea  Lucretia Borgia. Nu implinise 39 de ani ( brrrrrr!!!). Castelul Sforza din Milano, fortareata muzeu si biblioteca, e un loc incarcat de istorie. Iar istoria familiei Borgia este istorie! Sau pentru cunoscatorii pasionati, pe viata si pe moarte... Familia Lucretiei Borgia a devenit sursa de inspiratie pentru scrierile lui Niccolo Machiavelli, umanistul care descria politica vremii si coruptia sexuala, posibile caracteristici ale papalitatii renascentiste... Borgia... ea insasi, fiica de papa! Papa Alexandru al VI-lea. Si cate altele despre aceasta familie...

   P.S.    Unele inele ascund otravuri... cel mai sigur, inelele purtate de femei, ar zice EI...  motiv pentru care nu port inele (emoticon de o sinceritate... feminina...).  Dar azi, fiind ziua zanelor bune, Sanzienele, sa uitam de Borgia si sa vedem o IE romaneasca... intr-o poiana, nenumita Paraclis ci o simpla poienita.


P.P.S.     Pentru Sanziana, eleva mea, pe care o stiu de cand s-a nascut si care a fost cel mai frumos bebelus pe care l-am vazut... Pentru ca este foarte cuminte, educata, frumoasa si delicata, pentru ca are aproape numai note de 10, sunt sigura ca ma va asculta si acum (in calitate de diriginta, m-a ascultat mereu, si ea si Alina, sora ei, tot fosta eleva si  pasionata de istorie...) si ii va citi, in vacanta mare,  pe Sadoveanu si pe Eliade, cu Sanzienele lor...


joi, 20 iunie 2013

Buren, Alb si negru


Daniel Buren, Blanc et noir


   In iunie 2012, exact acum un an (emoticon fix, fara sa clipeasca sau sa minta), chiar pe 20 iunie, il cunosteam pe artistul conceptual francez Daniel Buren. La Paris. Cu autograf cu tot. Cu viziunea sa arhitecturala cu tot. Cu dungile lui albe cu tot.  Dungi pe care le regasesti si in statiile metroului parizian, si unde, daca te afli, nu poti hotari rapid cine sunt mai celebre, metroul sau dungile... Dungile verticale, alternand intre alb si o culoare au devenit semnatura lui Buren. Le-a folosit si pe spatele unor scaune de autobuz, prin America... prietena mea de acolo mi-a spus recent ca toata moda vestimentara de anul acesta e cu dungi, multe dungi... Io ii raspund ca stiu de unde sunt dungile! S-au inspirat de la Buren!


P.S.   Acest Daniel Buren  a publicat in 2012 Les Ecrits, cateva texte interesante pentru artisti. Daca pot ajuta pe cineva, anunt ca le pot imprumuta, nu vinde! Caci arta se cam pastreaza ori se imprumuta. Cand se vinde e un act egoist.

                 Dupa intalnirea cu Daniel Buren, Paris...



miercuri, 19 iunie 2013

Aman, Natura statica cu cirese



Theodor Aman, Natura statica cu cirese


   Numele lui Theodor Aman a ramas in istoria artei romanesti atat prin opere valoroase cat si prin contributia avuta la intemeierea primei scoli de Belle- Arte, al carui director si prim profesor de pictura a fost. Picturile sale se incadreaza atat in romantism cat si in academism si impresionism iar tematica abordata este vasta: pictura istorica (Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului, Unirea Principatelor, Proclamarea Unirii), portretul (Tudor Vladimirescu, Alexandru Lapusneanu,  Carol I, Portretul Spatarului Mihail Cantacuzino), scenele orientale si de gen (Interior turcesc, Cantareata cu lauta), peisajul (Peisaj cu rau si copaci, Cu barca, Portul Constanta), natura statica( Flori in vas, Cos cu fructe).

  P.S.   Reteta de vacanta frumoasa, pentru copilarie: priviti picturile lui Aman iar acum, in mod selectat, pictura de mai sus!  Ganditi-va ca langa un platou cu cirese de vara ar putea sta volumele Ciresarii ale lui Constantin Chirita, cu care sa va imbogatiti vacanta! Ciresarii... fara sa pot sau sa vreau sa fac aici un rezumat. Pentru ca e romanul copilariei mele. Si nu merita rezumat ci savurat lecturos! Cele 5 volume, Cavalerii... sau Castelul... sau Roata... sau Aripi... sau Drum bun... toate sunt copilaria. Emotie si timiditate, curaj si vise de viitor, prietenie si... crez! Toti pentru unul si unul pentru 7! Tic, Maria, Lucia, Dan, Ursu, Ionel, Victor... mai ales Victor! Toti de pe strada Ciresului. Si toate intamplarile, in vacanta!

P.P.S.   Nu pot sa ma abtin, deci citez:


 ― N-ai venit tu degeaba aici, cîrnule. Trebuie să ai ceva în cap. De astă dată Tic înţelese porecla ca o manifestare de simpatie, aşa cum era în realitate, şi socoti încheiată răzbunarea împotriva lui Dan. Era cazul şi momentul să înceapă atacul adevărat: ― Care-i femininul de la Harap Alb? Dan îl privi zăpăcit. Va să zică musafirul continua să-l batjocorească. ― Dacă-i vorba pe-aşa, zise el supărat, eu ţin să te-anunţ că n-am terminat cartea. ― Pe cinstea mea că nu glumesc. Mă interesează femininul de la Harap alb. Vocea lui Tic, intonaţia, aerul feţei exprimau atîta seninătate, încît Dan se lăsă convins. ― Dar ce, tu nu ştii? ― Nu ştiu cum să zic: hărăpiţă sau hărăpoaică? ― Cred că-i mai bine hărăpoaică... ― Nu se poate! Sună urît. Nu-i aşa? ― Atunci zi hărăpiţă! ― Nu cred că merge. Sună cam alintat. Alt feminin nu există? ― Dar ce ai tu la urma urmei cu acest feminin? îl întrebă Dan la capătul răbdării. Altul, eu, în capul meu, nu găsesc. ― Hărăpoaică nu merge că nu-i urîtă. Hărăpiţă, la fel, nu merge că-i antipatică... Oare să-i zic Hărăpina albă? ― Zi cum vrei. Poţi să zici şi hărăpina şi hărăpelă şi hărăpoaie, ce mă-ntrebi pe mine? Dar stai, stai... despre cine-i vorba? Ce hărăpina? ― Aha! te-ai trezit. Am întîlnit-o în curtea şcolii. Adică n-am întîlnit-o. Cum să-ţi spun?... Neam observat reciproc pe furiş. Dar am crezut că numai eu stau la pîndă. ― Spune o dată! Despre cine e vorba? ― Dac-aş şti... şi Tic se apucă să-i istorisească întîlnirea neaşteptată din curtea şcolii ...

marți, 18 iunie 2013

Santa Maria Maior de Lisboa



Santa Maria Maior de Lisboa

    Lisabona e un oras cu multe catedrale. E si locul de nastere al Sfantului Anton de Padova. Santa Maria Maior de Lisboa a fost ridicata pe situl unei foste moschei si e cea mai veche catedrala din orasul celor sapte coline, da, de Lisabona spun, pe sapte coline, la fel ca  Roma... la fel ca  Iasi...

P.S.    Atunci cand fictiunea se combina cu realitatea istorica si mai apare si o poveste de iubire (povestea noastra...) iar toate acestea sunt cuprinse intr-un roman, atunci romanul devine al meu! Iubire in vreme de razboi, Timpul iubirilor perfecte sunt doar doua, de citit!!!, romane ale portughezului Tiago Rebelo! (Ce nume frumos are acest domn: Tiago Rebelo...) Ce bine ca l-am intalnit!

P.P.S.   Cartea postala din Lisabona a ajuns la destinatie! A fost primita cu respiratie lunga, cat lungul drum Lisabona Constanta, tur retur! La multi ani!




sâmbătă, 15 iunie 2013

Balasa, Galaxia Iubirii



Sabin Balasa, Galaxia Iubirii 

   Nu doresc vreo analiza pe text sau, mai ales, pe Eminescu... nu fac trimitere la semnificatia titlului poeziei Oda in metru antic sau la maturitatea artistica a poetului atunci cand hotarase finalul ei, la capatul a zece ani de munca si neneumarate variante ale poeziei... nu vreau sa vorbesc despre sursa de inspiratie a poetului cum ca ar fi poeta Sapho... ori despre destinatia acestor versuri, unicul Napoleon... nici limbajul artistic expresiv sau trairea mistuitoare a sentimentului de iubire nu doresc sa le aduc in discutie azi... nu, nici vorba sa vreau sa spun ceva despre toate acestea...

P.S.    Astazi, as vrea sa citim aceasta poezie! Sau sa o ascultam!




Braila, Gradina Mare... pentru trecatori...

miercuri, 12 iunie 2013

Modigliani, Jeanne

      

  Amedeo Modigliani,  Jeanne...


       Modigliani. Evreu.Italian evreu. Prieten cu Brancusi. (Da, Brancusi al nostru!). Modigliani citea si cita din: “Asa grait-a Zaratustra”. O viata scurta dar atat de bogata in creatie si iubire! pentru Jeanne, cea care dupa moartea artistului se va sinucide... iubire pana la capat?!? ... A pictat numai portrete: Fata cu bluza albastra, Femeia cu evantai, Jaques Lipchitz si sotia sa, Jeanne Hebuterne. Dar prefera nudurile: Nud culcat, Nud culcat cu perna albastra, Femeie culcata.(trebuie spus si faptul ca toate convulsiile sentimentale ale lui M. au debutat atunci cand prima sa iubire adevarata, poeta rusa Anna Akmatova, l-a parasit...). Personajele sale sunt inconfundabile prin alungirea exagerata a modelelor, prin linii simple, elegante, fluide... personaje cu gat de lebeda si ochi goi... primitivism artistic?! Un primitivism aparte!! In mod certo un italian, un cautator al frumusetii perfecte... al frumusetii feminine perfecte... si al melancoliei artistice...

 P.S.    Din seria: Iubiri(e) pana la capat... Luna melancoliei- Luna Eminescu.

duminică, 9 iunie 2013

Venus din Milo

Venus din Milo, aflata la Luvru... si oriunde vrem noi...

   Cu Baudelaire in cap si a lui Venus cea neagra pe retina, filmul pe care l-am revazut aseara pe TVR1, Henry and June, s-a derulat lasciv, completand spectacolul pe care il urmarisem cu vreo doua ore inainte, Erotopoetica... Asadar, noaptea mi-a oferit Erotoproza... La urma urmei, daca poezia se hraneste din tine, proza se hraneste sigur din ceilalti...

P.S.    Si Baudelaire  a fost condamnat pentru Florile raului dar interdictia i-a fost ridicata... Gustav Flaubert si Victor Hugo i-au laudat poemele... Un Baudelaire care s-a inspirat din viata citadina a Parisului, aceeasi sursa de inspiratie avand-o si scriitoarea ANAIS NIN, in Jurnal...(erotismul este una din bazele cunoasterii de sine, la fel de indispensabila ca poezia...).

P.P.S.    Pentru Ada, cu mesajul ca unui om ii trebuie atat de putin pentru a fi fericit: o seara,  putina muzica si un om cu care sa vorbeasca...

sâmbătă, 8 iunie 2013

Arc de Triumf




   Arc de Triumf parizian... comandat de Bonaparte si inspirat, desigur, din arhitectura romana... Pe zidurile interioare sunt inscrisi cei 558 de generali ai Imperiului iar numele celor care au murit in lupta sunt subliniate. Arc de Triumf parizian... situat pe un celebru bulevard, Champs- Elysees... rezonanta a strazii cu muzica lui Edith Piaf si aromata nedefinit, cu versuri de Baudelaire... evadari in paradisuri artificiale...  EROTOPOETICA!

P.S.    Pentru o seara de iunie, cu iz de tei pe strazi si arome underground sigur nedefinite (sa zicem Doors. Club Doors), reunim la o piesa de teatru, muzica, pictura si poezie (intr-o autentica formula de prietenie) slide-uri (prezi, ultima fita!) feminine de Rox, Ada, Corinna, Doamna T. Lipseste, ca de obicei, Mi, situata fiind pe portativ la Re si La... Ii dedicam, in grup, muzica pariziana din aceasta seara, de care e indragostita, si toate accentele frantuzesti, grav - ascutit - circumflex, insotite de mustrari verbale si profesorale! Ne va raspunde in franceza, evident, Je ne regrette rien...




                                             Arc peste Triumf...



joi, 6 iunie 2013

Muzeul Inocentei



Orhan Pamuk, Muzeul Inocentei  si  Muzeul Inocentei

    Muzeul Inocentei... Un muzeu si un roman! Cu acelasi autor, Orhan Pamuk. Cel cu primul Nobel turcesc (era sa scriu otoman! emoticon inspaimantat), din 2006, acordat pentru “ descrierea sufletului melancolic al orasului natal ( Istanbul, desigur) si a simbolurilor de contrast si sinteza culturala pe care acest oras le inmanuncheaza “.  Din romanul Ma numesc Rosu, aleg doua citate:  “ pictura esta tacerea mintii, muzica ochiului” si “  daca nu doresti sa ai deziluzii in pictura si in arta, trebuie sa ai grija sa nu-ti faci o meserie din ele” , nestiind atunci cand am citit acest roman, ca scriitorul a dorit, in tinerete, sa devina pictor...

P.S.    Astazi, 7 iunie, scriitorul Pamuk implineste 60 de ani. Cititi romanul si vizitati,  macar virtual,  Muzeul Inocentei, inaugurat anul trecut! Pamuck e neobosit iubitor al trecutului, al locului natal,  al drepturilor omului si al naturii, motiv pentru care a si luat atitudine (critica, evident!) la adresa actualului guvern Erdogan, otoman de-a dreptul! 





P.P.S.   In egala masura imi plac cafeaua turceasca si Blue cafe...

marți, 4 iunie 2013

Morgan, Elena din Troia

                        Evelyn de Morgan, Elena din Troia

   Pictura a fost extrem de generoasa cu un personaj feminin "nemuritor", din mitologia greaca: Elena din Troia. Rossetti, Slava Fokk, Schmidt i-au realizat portretul celei mai frumoase femei din lume. Aleg chipul Elenei, pictat de Evelyn de Morgan, pictorita pre-rafaelita engleza, dar cu mare influenta din arta florentina a lui Botticelli. Lucrari simboliste in majoritate, chipuri feminine de inspiratie victoriana, pictorita engleza a realizat: Medeea, Ariadna, Cassandra, Elena din Troia, etc. Desi se spune ca frumusetea se afla in ochii celui care priveste, picturile ei incanta, prin colorit si tematica, ochiul oricarui privitor... asadar, frumusetea e de necontestat! Motiv pentru care  EA, FRUMUSETEA, a incitat dintotdeauna la rapire, tradare, razbunare, hotie...

P.S.  Pascal Bruckner are propriul grup de complotisti impotriva frumusetii, intr-un roman cu o idee absolut... Absolut de citit! Hotii de frumusete.

P.P.S.   Ma grabesc sa ajung la spectacolul din aceasta seara. Hotii de frumusete, desigur! Cu nemuritoarea Helene, desigur!

P.P.S.2!!!   Muzica din piesa e din Pulp Fiction, Tarantino! (Seara perfecta!)




    

luni, 3 iunie 2013

Mucha, Salammbo


        Alfons Mucha, Salammbo

  Mucha. Stil. Stil, ART NOUVEAU! Arta sa comunica un mesaj spiritual. Ridica Slav Epic acolo unde isi iubeste natia. Motive stilizate, in special flori si certe legaturi cu Pre-rafaelitii. Totul plin de viata si aspect vizual unic, in linii curbe, ondulate, pline de ritmuri muzicale si rime poetice... infatisari feminine...   Venere si Madona. (Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii...)

P.S.   Love and peace ori love and war?  Salammbo... sora lui Hannibal si fiica unui alt celebru cartaginez, chiar tatal lor (pleonasm cu intentie si emoticon simpatic): Hamilcar Barcas. Am revazut filmul Hannibal, aseara, pe un post TV...  il recomand ca love and war! For My Lord! 

    

Spring - Alphonse Mucha
A.Mucha, Spring

File:Alfons Mucha - 1896 - Summer.jpg
A. Mucha, Summer
File:Alfons Mucha - 1896 - Autumn.jpg
A. Mucha., Autumn

.File:Alfons Mucha - 1896 - Winter.jpg
A.Mucha,Winter





sâmbătă, 1 iunie 2013

Balasa, Mihai Eminescu


Sabin Balasa, Sala Pasilor Pierduti...Iasi, Universitatea Al.I.Cuza

  As denumi intreaga luna iunie, luna melancoliei... inspirata fiind de Serile melancolice eminesciene, concurs de muzica folk ce se realizeaza din 2011, la Botosani, in cadrul Memorialului Ipotesti,  la Centrul National de studii M. Eminescu si care se va desfasura pana in 2014. (Bifat evenimentul si locatia, in 2011). Despre Eminescu poti vorbi in metafore, in portrete, pe muzica, in versuri...  voi fi cu Eminescu, intreaga luna iunie, in tot ce voi posta pe blog... indiferent de nuanta, umbra, aroma sau picatura de ploaie sub teiul lui... sau pleoapa mea, Mateea...
  P.S.   Aceasta zi e ziua in care s-a stins  din viata, in urma cu ceva ani,  unchiul meu  Ion Zodila (Nelutu), pictor, de la care am luat primele lectii de pictura.  Destul de cunoscut in orasul in care s-a nascut si a trait, indragit de toti profesorii de desen de la Scoala De Arte Plastice din Braila si de pictorii si graficienii de la Scoala Populara de Arta, care-i erau prieteni si care mi-au fost profesori (dragul Domn- Profesor Dondos, renumitul si apreciatul  Domn- Profesor Vespasian Lungu, pe specializarea caruia am terminat, blandul Domn- Profesor Naum), mobilizat intr-un carucior cu rotile de la varsta de 18 ani, din cauza poliomielitei, avea fragilitatea si sensibilitatea lui Luchian... in fiecare vara primea vizita actorului Florin Piersic  si nu exista zi sa nu fie vizitat de prieteni... era stiut faptul ca matusa mea, mama pictorului, cumpara zilnic cafea macinata pentru musafiri...  In casa lui se recitau poezii, exersau studenti de la Arte Plastice, de la Iasi, si se asculta muzica de la Mondial si Semnal M... el fredona adesea Iubire, bibelou de portelan... avea o iubita, studenta la Iasi, Nela...  stia versuri din multi poeti, cunostea limbile franceza si italiana si toata viata a zambit, a pictat si a sperat intr-un medicament miraculos... A fost cel mai cald si senin chip si cea mai blanda voce a copilariei si adolescentei mele, intr-un contrast dramatic cu realitatea lui... Pastrez si acum, in propria valiza de lemn cu ustensile de pictura, tuburi de vopsea de la el... le voi pastra! Inca pictez din ele iar pe cele terminate nu le arunc. Sunt tuburi de vopsea de 10-15 ani in perfecta stare... Ele imi aduc aminte ca am inceput sa pictez imitandu-l si iubindu-l! Eram fericita cand il ajutam sa-si intinda vopseaua pe paleta... cunosc si imi plac mirosul de aracet, clei, diluant... stiu de la el cum sa intind panza pe o rama si sa o pregatesc pentru pictura...  De la el cunosc culorile si non culorile.  Si  tot de atunci iubesc albul. La el am baut si  prima cafea... ma  credeam adult.  Nu am mers la inmormantarea lui, alegand sa cred ca este in viata (cred totusi ca a fost o atitiudine de lasitate...). Postez o poezie preferata din Eminescu. O ascult, de obicei, pe muzica  Mondialului...  Si mereu, cand o ascult, imi amintesc de el...

P.P.S.    Astazi, 1 iunie (nici nu se putea altfel, pentru copilul din el!), Mircea Cartarescu implineste  57(hm!) de ani. Nu treceti peste capitolul Eminescu din ultima sa carte, Ochiul caprui al dragostei noastre! Si daca vreti si sa explodati de ras, dupa numai 5 minute de lectura, incepeti cu Primul meu blug! De prisos sa spun ca trebuie citita fila cu fila... pentru ca scrie despre mare, despre iubire, despre tristete, despre un poet numit Ovidius, despre destin, despre floarea de cires- a lunii iunie- a lunii lui - si a lunii mele...