Sărut inocent
Revin după
aproape 2 ani și 300 de articole, pe blogul meu de stare dar mai ales, de
pasiune: pictura! Tentația este mereu
inocentă, în cazul meu și muzica o amplifică, cel puțin în spațiul artistic.
Cânt în gând, de ceva vreme, o metaforă descoperită pe youtube: ”tu ai rupt
norii pe care noi mergeam/se-adună corbii și se lovesc de geam...” și observ, printre gene, un cadru filmat cu tot ce-mi place: o
bibliotecă plină de cărți, o hartă a lumii medievale, o lumină veștejită de
vară târzie, fotolii purtătoare de lene medievală. Apoi alb, roșu, negru-
triangolo cromatic de Tizian- în rochia artistei! M-am îndepartat de la comment-ul
critic artistic și m-am apropiat de cel
inocent , prozaic. Dar, repet, blogul meu este de stare!
P.S. Sărut inocent: ”Sărutul” - Klimt, ”Sărutul” Brâncuși,
”Sărutul” Rodin! Ierarhia artistică nu-și are rostul! N-am în cap dilema sărutului... mi-aș dori
doar alte picturi! Ale mele!
