Zavattari, Teodolinda

 

 Zavattari, Teodolinda

  Teodolinda (Theodolinda) a fost regina a lombarzilor si a Italiei. Iubita de poporul ei, cu o mare influenta politica si religioasa pentru supusii sai, regina a fost si o mare sustinatoare a artelor. A facut din orasul Monza, resedinta de vara a regatului si s-a preocupat de cateva edificii religioase. Regina a avut un schimb impresionant de scrisori cu papa Grigore cel Mare, ea fiind adepta cultului crestin catolic, in tulburi ani de inceput ai Evului Mediu. A fost ingropata alaturi de sotul ei in Catedrala din Monza, oras pe care ea l-a ridicat. Legenda spune ca regina a primit veste de la un porumbel care a rostit  cele doua cuvinte Mode(aici) si Etiam(da), care alcatuiesc etimologia cuvantului Modoetia, denumirea initiala a orasului Monza.

P.S.  Ceea ce este important este faptul ca unii tineri de azi sunt interesati atat de istorie cat si de arta. Dupa modelul frescelor realizate de Zavattari, cu chipul Teodolindei, la Catedrala din Monza, un grup de studenti la Arte au realizat o scena murala cu subiectul Teodolinda, in micul oras italian Castiglione.  Ma gandesc ca pentru infrumusetarea orasului si pentru istorie si arta, totodata. Mi s-a parut mai valoroasa realizarea lor decat graffiti cu teme urbano-moderne. Un graffiti antico-vecchio e si clasic si deci, nemuritor- ca istoria, ca arta...

Delacroix, Ovidiu printre sciti

  Eugene Delacroix, Ovidiu printre sciti

    Cand vine frigul la malul Marii Negre, primul meu gand se duce catre poetul Ovidius. La cat a suferit fiind exilat sub Augustus, pentru  “o poezie si o greseala”. Si peste toata suferinta si nostalgia lui, o vreme atat de urata, in locuri atat de departate de Roma, printre sciti si geti. “Tristia” si “Epistulae ex Ponto” spun totul despre Ovidius, aici, la Tomis, in exil.

Cu versurile mele ce ură mi-am stârnit!
În veci o să mă facă să sufăr poezia?
Din pricina ei pururi voi fi pedepsit?
Ah! degetele mele să mi le tai mai bine,
S-arunc din mână arma ce m-a nenorocit!
Eu iar mă duc acuma spre stâncile acele
De care altădată cu nava m-am izbit.
Ce v-am făcut eu, însă, o tomitani? Nimica!
Urăsc a voastre locuri, dar vă iubesc pe voi.
[...]
"Între barbari" 1-18
„Pontice" (IV, 14, v.13) 

P.S.   Alung tristetea (nu pot insa si vremea urata)cu o pata de culoare si miscare pe care Delacroix le surprinde cel mai bine: Ovidius printre sciti. Delacroix a fost un pictor iubit de poeti (Baudelaire a fost devastat la moartea pictorului) dar si Delacroix i-a iubit pe poeti. Asa cred.

G.Giani, La Raffigurazione. La Primavera

 
Giuseppe Giani, La Raffigurazione. La Primavera

  Giuseppe Mazzini, Giuseppe Garibaldi... si Giuseppe Giani. Au urmat impreuna acelasi drum IN SECOLUL NATIUNILOR: Risorgimento- Piemont- Tanara Italie. Cu diferite mijloace, fie politice, fie revolutionare, fie artistice. Admirati de o Europa intreaga, animata de aceleasi sentimente romantice, italienii secolului al XIX lea au avut timp, la randul lor, sa admire femeia: “priveste-o nu numai pentru alinarea care ti-o ofera, ci si pentru forta si inspiratia si faptul ca ea reprezinta dublarea puterilor tale morale si intelectuale. Alunga-ti din minte orice idee de superioritate; nu exista.”- scria Mazzini. Au avut timp si pentru a defini prietenia: “cel mai rar lucru care exista pe lumea asta”- scria Garibaldi. Italienii secolului al XIX lea au avut timp si pentru pictura: La Raffigurazione. La Primavera, Scene hivernale - picta Giuseppe Giani.

P.S.  Primilor doi le-am citit mult din intimitatea crezului national, din marsul eroic si triumfal, caci mi-am incheiat Facultatea de Istorie cu tema de Licenta: Il Risorgimento. Celui de-al treilea am avut ocazia sa-i vad casa unde s-a nascut: VIA GIANI, Cerano d’Intelvi, Como- Lombardia.

  

M. Stefanescu, Incontri

   Am aflat ca in localitatea Cesano Boscone de langa Milano, in luna septembrie a fiecarui an, are loc cate un eveniment artistic. In 2008, Marinel Stefanescu  a expus  23 de tablouri, intr-un vernisaj cu mare succes la public, una dintre lucrarile romanului facand parte din colectia Vaticanului, caci autorul i l-a daruit Papei Ioan Paul al II lea.  Marinel Stefanescu este, desigur, acelasi artist si in varianta muzicii si a miscarii, stiut fiind faptul ca a fost prim balerin al Operei Romane. In anii ’70 s-a stabilit in Italia unde a fondat alaturi de marea balerina Liliana Cosi, Asociatia de Balet Clasic din Reggio Emilia. Compania de Balet a celor doi mari artisti a fost prezenta in aceasta seara, miercuri, 2 octombrie si in Constanta. 

P.S.    Am avut o minunata seara de balet cu artisti italieni, iar Dorian Grori a fost preferatul meu. Pe muzica lui George Enescu cu ale sale " Zboruri”, cu “Natura” lui Mozart, grand pas-de-deux din baletul „Spărgătorul de nuci”, de Ceaikovski,  „Concertul”, de Rahmaninov,  un adaggio din „Spartacus”, de Haciaturian, (am recunoscut coloana sonora din filmul Linia maritima Onedin) „Răsărit de pace şi armonie”, de Scriabin, şi „Vibraţii pe tema iubirii”, pe muzică de Liszt...   alaturi de o prietena draga si de cateva foste si actuale eleve: Cassiana, Anisia, Eliza si Derya. O adevarata seara cu vibratii pe tema iubirii... Incontri.