Sisley, Zapada la Louveciennes

 

Alfred Sisley, Zapada la Louveciennes

   

Zapada si Inghet... in LOuVEciennes. Lumina si atmosfera... prin Sisley. O paleta impresionista ce renunta la culorile inchise, pentru ca lumina sa aduca tot efectul. In efect de lumina, formele nu mai exista... si nici materia nu mai este atat de importanta. Zapada si Inghet... materie si forma. Lumina si atmosfera in... LOuVEciennes!

P.S.     Pe Zapada si Inghet, il LOuVEciennes pe A.!... A.SISLEY! 

Alfred Sisley, Inghet in Louveciennes

Szathmari, Portret Alexandru Ioan Cuza

Carol Popp de Szathmari, Portret Alexandru Ioan Cuza

 

  Desprinse uneori din literatura si istorie, subiectele sunt, de fapt, create de viata si oameni. Unii sunt oameni obisnuiti si sunt uitati destul de usor iar altii sunt adevaratii oameni, pomeniti zeci si sute de ani! 155 de ani, in cazul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A personalitatii Alexandru Ioan Cuza. Si a personajului Alexandru Ioan Cuza, caci in contextul timpului respectiv dar si dupa, a fost un personaj si incomod si controversat. Si, in egala masura, pictat. De Carol Popp de Szathmari. Primul pictor fotoreporter ardelean si unul dintre primii zece fotografi din Europa. În anul 1855 a primit patru medalii pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei. Ca litograf, Szathmári a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841). În 1860 a realizat o hartă topografică a țării... de ce n-or fi folosit-O PE ASTA!!! institutiile statului roman, ca sa poata gasi la timp victimile tragediei aviatice din Apuseni, din data de 20 ianuarie 2014_...

P.S. PENTRU ARDEAL! Azi, de ziua UNIRII MOLDOVEI CU TARA ROMANEASCA.

Karl Storck, Domnita Balasa

 

 

Statuie din marmura de Cararra. Un adevarat monument de for public. Opera a germanului Karl Storck. Alaturi de fiii sai, Carol si Frederic, sculptori si ei, seniorul Storck a fost deschizator de drumuri in sculptura de tip ronde-bosse. Dar ma opresc aici cu datele tehnice caci subiectul „Domnita Balasa", dincolo de subiectul istoric este un subiect al sensibilitatii umane si al tristetii umane. Dar mai ales al demnitatii umane. Statuia Domnitei Brancoveanu trebuie privita in liniste si cu piosenie, ca de altfel si biserica ce-i poarta numele... cea mai frumoasa biserica din Bucuresti (desi parerea estetica nu-si are exprimarea potrivita)... o biserica in care nu s-a slujit nici o inmormantare... o biserica unde, in perioada interbelica, marile familii boieresti ale Bucurestiului isi faceau nuntile si botezurile... o biserica unde este prezent la Liturghia de duminica, de fiecare data, ca epitrop testamentar, descendent al familiei Brancoveanu, Constantin Balaceanu Stolnici (exceptie facand zilele de ianuarie ale anului 2014, caci personalitatea mai sus mentionata, aflata la venerabila varsta de 90 de ani, se afla intr-un moment medical dificil).

 

P.S.     Aflata recent in Bucuresti, in perioada Sarbatorilor de iarna, am avut (paradoxal) linistea de a ma bucura de muzica si luminile colorate specifice Craciunului. M-am situat in contrasens cu toate sensurile (blocate, de altfel, in circulatia bucuresteana) si cu tot sensul in non-sensul goanei umane, aflata parca la ultimile cumparaturi... Repet, am avut linistea si compania desavarsita pentru a vizita Biserica Domnita Balasa. Am respectat linistea bisericii si a curtii sale si nu am facut fotografii.

 

Doar Mihai Eminescu...

 

N-am o stare a "desertaciunilor", dar nici nu pot sa trec peste ziua de astazi fara sa spun, macar prin " Memento mori", Mihai Eminescu!

Pe Eminescu l-a incercat, desigur, si gustul pentru trecut... pasiunea pentru istoria nationala si istoria universala... "Memento mori" te poarta prin preistorie, prin vestitul Babilon, prin faraonica lume a Egiptului, prin incercata Palestina sau prin eroica lume greceasca. E prezenta si Roma, fauritoarea de Cezari, dar si o Dacie deloc supusa sub marele Decebal. Si deschide apoi, poetul, lungul drum al evenimentelor revolutionare europene cu ecou francez, prin Napoleon Bonaparte... pe care il aseaza acolo unde-i este locul, in randul geniilor... si nu greseste nicaieri acest Mihai Eminescu, geniu la randul lui...

 

Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate.
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate
Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome, când viața este vis. (M. Eminescu, "Memento mori")

Gerrit Dou, Woman...

3 gennaio

Ho molti sospetti su di me. Ho paura che la mia vita sia un lungo malinteso. Forse non sono la donna che credo di essere. Sono i pensieri che ho fatto questa mattina appena mi sono svegliata, dopo aver tentato di ricordarmi ogni particolare di cio che avevo appena sognato: era una domenica pomeriggio d"estate, indossavo una maglietta che arrivava appena sopra le ginocchia estendevo della biancheria sul balcone di una casa di ringhiera. Sentivo dall"appartamento di fronte un picchiettito di rasoio che batteva sul lavandino. All" improvviso dalla porta di fronte e uscito un uomo e si e acceso una sigaretta. Aveva i capelli pettinati indietro ancora bagnati, indossava una canottiera bianca e un paio di pantaloni color nocciola. Mi ha sorriso e ci siamo salutati: " Ricordati che vieni a cena da me questa sera". Sono entrata in casa per scegliere il vestito da indossare. Ero emozionata, eccitata e felice. Quando sono arrivata davanti alla sua porta, lui mi ha presa per mano e mi ha guidata dentro. La casa era quella in cui sono cresciuta... con numero 57!... ... il sogno era ancora vivo in me: la sensazione di liberta, l"emozione dell"appuntamento, l"eccitazione dell"incontro... (Fabio Volo, Le prime luci del mattino).

P.S. Mi-am inceput noul an cu aceasta lectura. Este un bestsellers in Italia si ma bucur ca am avut ocazia sa o citesc. E o lectura lejera care ofera o mica poveste de viata. Merita un pic de atentie... perche per la strada fianco a fianco siamo molto piu di due.

 

P.P.S. Mi-am inceput noul an si cu o hotarare: sa invat sa gatesc ca la carte! M-a inspirat Gerrit Dou, cu ale sale picturi: Woman pouring water into a jar,  Woman peeling carrot, Woman eating porridge,  The dutch housewife, The housekeeper... guarda! capisci?

 

”Micul Paris”

 

Am terminat Liceul Nicolae Balcescu din "Orasul cu salcami"... al lui Sebastian. In aceeasi clasa si la acelasi liceu cu scriitorul se afla, in perioada interbelica, si Cristian Vasile, inconfundabila voce a unui Bucuresti zis atunci si "Micul Paris". Din acelasi linistit oras s-au desprins si Jean Moscopol si marele tenor al Operei Romane, Romulus Vrabiescu si dirijorul si muzicologul Nicu Teodorescu, cel care i-a dedicat o carte lui Cristian Vasile, intitulata "Ultimul trubadur". Merita citita, caci subiectul Cristian Vasile e un subiect... si a devenit si personaj literar, in povestirea "Zaraza", de Mircea Cartarescu, apoi si personaj de film in „Supravietuitorul”, de Sergiu Nicolaescu si de teatru in "La vulpea rosie", de Pușa Roth. Si evident, merita ascultate romantele si tangourile lui... intr-o prelungita stare de melancolie a zilelor de inceput de an!

P.S. Pentru Corinna care mi-a amintit de timbre... timbre pe scrisori! " Ce vrei sa-ti scriu?"