Zorba vs. Zen vs. Zarathustra
Spunea cineva ca valoarea unei carti se masoara prin ceea ce poti lua
din ea. Iau din Ecce homo a lui
Nietzsche, recitita zilele astea, cele 12 rostiri ale cuvantului Dumnezeu (cu
stupoarea ca tocmai cel mai mare filosof ateu face aceasta rostire intr-o carte
de numai 145 de pagini), apoi iau muzica lui Wagner si mai iau si un citat din
(de departe una dintre preferate) Asa grait-a
Zarathustra. Mai exact fragmentul “Cantecul
de noapte- nemuritorul planset al celui care este osandit sa fie, nu sa
iubeasca, prin belsugul sau de lumina si de putere, prin insasi natura sa de
Soare.”
Noapte e acum; acum vorbesc mai distinct toate izvoarele care zvacnesc.
Si sufletul meu este si el un izvor zvacnind.
Noapte e acum; abia acum se
desteapta toate cantecele celor care iubesc. Si sufletul meu este si el
cantecul unui indragostit.
Ceva nepotolit, ceva care nu poate fi ostoit este in mine, si vrea sa se
faca auzit. Un jind dupa iubire este in mine, care vorbeste insasi limba
iubirii.
Lumina sunt eu; o, daca as fi noapte! Dar aceasta este singuratatea
mea, ca sunt incins cu lumina.
O, daca as fi intunecat si noptatec! Cum as vrea sa-mi potolesc setea la
sanul luminii!
Si pe voi insiva as vrea sa va mai binecuvantez, voi stele mici,
licaritoare si voi licurici de acolo!- si sa fiu fericit pentru darul vostru de
lumina...
Cine daruieste mereu, primejdia lui este ca isi pierde rusinea; cine imparte
mereu, mana si inima lui au bataturi de prea multa munca de a imparti...
Multi sori cercuiesc in spatiul pustiu; pentru toate cele ce sunt
intunecate, ei vorbesc cu lumina- pentru mine ei tac.
O, aceasta este vrasmasa luminii fata de ceea ce lumineaza, fara mila
trece ea pe drumul ei...
Noapte e acum; o, dar eu trebuie
sa fiu lumina! Si insetare de cele ce sunt noptatice! Si insingurare!
Noapte e acum; acum vorbesc mai distinct toate izvoarele care zvacnesc.
Si sufletul meu este si el un izvor zvacnind.
Noapte e acum; acum se desteapta toate cantecele celor care iubesc. Si
sufletul meu este si el cantecul unui indragostit...”
P.S. Soarele aceluiasi Rasarit, by me.
Claude Monet, Stanci si faleza in aval
Claude Monet, 
