Tgia., Valsul florilor

    Ascult muzica de fiecare data cand pictez. Astazi, Valsul florilor, muzica lui Ceaikovski si culorile mele: alb de zinc, albastru ultramarin, siena naturala, orange, un pic verde de crom si verde smarald... toate asezate pe o tava de argint invechit, pe un  vas de portelan, pe bucuroasele crizanteme si  pe toate fatetele casetei de bijuterii. Toate fac parte din recuzita unor amintiri de viata ce le rememorezi iarna, da, cred sigur ca iarna, atunci cand calatoresti cu trenul sau zbori cu... cu ce vrei tu!  Nu mi-am propus, ca stare, melancolia iernii dar iarna mi se pare atat de potrivita pentru un concert Ceaikovski, cu tot lirismul ei si al lui! Anul trecut, in decembrie, vizionam la Opera Romana, Evghenii Oneghin, tot opera marelui compozitor rus si oricat as iubi Italia, de Rusia ma apropii foarte mult iarna! Probabil iarna ma inspira mai mult iar model mai mare si mai alb ca Rusia, prin toata muzica, prin tot albul si prin toate pasiunile vietii, chiar nu am gasit! (Emoticon aflat in Transsiberian, cu Ceaikovski cu tot, desi ma asteapta avionul de Italia).

P.S.     Pictura de mai sus i-am lasat-o bunicii, ca dar de Craciun! Ea mi-a dat, ca de fiecare data, amintiri de viata.

Munch, Dansul vietii

       

Edvard Munch, Dansul vietii

 

        Astazi, 10 decembrie 2014, a fost acordat, la Oslo, premiul  Nobel pentru Pace, singurul premiu din suita altor nobile-Nobel, acordat in capitala Norvegiei si nu la Stockholm- Suedia, conform dorintei testamentare a lui Alfred Nobel. De ce 10 decembrie? Pentru ca la aceasta data, 1896, murea marele inventator iar dorinta sa a fost speciala in legatura cu acordarea acestui premiu. Am scris intr-un alt articol  pe blog despre povestea Malalei si despre faptul ca ea este si cel mai tanar laureat Nobel din istorie. Calatoria de azi, prin Oslo, mi-a amintit si de cel mai mare pictor norvegian, Munch, si nu pot sa trec peste luna decembrie fara sa-l aduc in discutie, cu atat mai mult cu cat aflu si eu ca pictorul este nascut in aceasta luna, mai exact pe 12 decembrie.  Nu cronologia este insa importanta ci, mai degraba, starea de spirit pe care o creeaza acest pictor, prin ceea ce a pictat. Da, Munch este o stare de spirit pentru ca a exprimat cele mai puternice sentimente omenesti: amintirile, dorintele, dezamagirile! “Voi picta oameni vii care respira, simt si iubesc” spunea pictorul norvegian. Eu aleg sa postez astazi o pictura compusa cromatic doar din rosu, alb si negru, intitulata “Dansul vietii”, care ma face sa fiu intru totul de acord cu ce spunea Titian:  “unui pictor adevarat ii sunt suficiente trei culori: rosu, alb si negru”.  Iata cum un renascentist italian anticipa un unic Munch modern!

P.S.   Revin cu Italia renascentista... in culori... ca stare de spirit... in curand... prin fotografii ale lunii decembrie caci ma pregatesc de vacanta de iarna! “Dansul vietii”.

 

Rosenthal, Romania Revolutionara

.
 Constantin Daniel Rosenthal, Romania  Revolutionara

Un evreu (Constantin Daniel Rosenthal), o englezoaica (Marry Grant, aici,  imaginea  “Romaniei Revolutionare”) si un ideal, exprimat in versurile lui Andrei Muresanu! (“Un rasunet”, Imnul Romaniei cunoscut  ca “Desteapta-te, romane!”).

   O pictura ce nu are nevoie de nicio prezentare, asa cum “Libertatea conducand poporul”, panza lui Delacroix  este emblematica pentru francezi. O pictura de Rosenthal de un clar-obscur cu accent pe... primul! Ca de altfel, intreaga sa viziune politica, pentru ca Rosenthal a fost si om politic nu doar pictor pasoptist! 

P.S.     Pentru Ziua Romaniei, 1 Decembrie si pentru Imnul ei care s-a cantat, pentru prima data, la 1848!  Pentru Romania Revolutionara!