Bellini, Festinul zeilor

 Giovanni Bellini, Festinul zeilor 

       Venetia a impus continuu o imagine a puterii si bogatiei. O arata si astazi prin tot ce ofera lumii intregi, mai ales prin al sau festival-carnaval inceput de cateva ore, festival care anunta primavara! Anul acesta se desfasoara intr-o deplina legatura cu tot ceea ce tine de Expozitia Mondiala de la Milano ce se va deschide curand. Desi anul acesta carnavalul nu are un titlu metaforic ca in anii precedenti (“Viata in culori”, “Natura fantastica” etc.), el prezinta tema bunastarii, a abundentei alimentare, a bucuriei de a savura deliciile italiene, ca intr-un adevarat banchet al zeilor pe pamant.  Aceasta realitate verde si imbelsugata ma trimite cu ochii la pictura lui Giovanni Bellini zis si Giambellino, nimeni altul decat pictorul oficial al Venetiei din epoca Renasterii, cel care a abordat primul tehnica uleiului pe panza si nu pe lemn, cel care a decorat Marea Sala de Consiliu din Palatul Dogilor si nimeni altul decat fiul tatalui sau si mai celebru, artistul Jacopo Bellini. Asadar invitatie la Festinul zeilor, de Bellini si la Primavara lui Vivaldi (un alt venetian iubitor de natura), in toate aceste zile de Carnaval venetian!

Castelul Canossa

Ruinele Castelului Canossa

     Episodul istoric medieval numit si Penitenta de la Canossa a marcat victoria morala a Papei Grigore al VII lea asupra Imparatului Romano-German, Henric al IV lea. In fata portii castelului, in luna ianuarie a anului 1077, se producea intalnirea dintre cei doi (cunoscutul moment in care Imparatul a asteptat descult, in zapada, cateva zile, pentru a fi iertat), intalnire mediata de una dintre cele mai faimoase si puternice femei a Evului Mediu, Contesa Matilda de Canossa. Puterea si celebritatea contesei erau recunoscute in spatiul Toscanei iar familia sa avea puternice legaturi cu papalitatea. Dante scria despre Matilda in Divna Comedia, renascentistii au glorificat-o prin operele lor, papalitatea i-a oferit un loc pentru nemurire la Vatican. Contesa a ridicat mai multe castele si biserici, a fost o mare iubitoare de literatura, o femeie care, prin diplomatie, a reusit sa obtina multe victorii intr-o lume a barbatilor razboinici.

 

Semnatura contesei Matilda de Canossa

Canossa

Caffe Pedrocchi

   Lo storico Caffe Pedrocchi, Padova

    Cafenelele au fost locurile de intalnire ale nobililor, intelectualilor, artistilor si politicienilor, unele cu o putere de atractie atat de mare incat reuneau personalitati din toata lumea pentru a discuta filosofie si politica, la o cafea, o ciocolata ori delicioase produse de cofetarie, deseori chiar productie proprie. Este si exemplul celebrei Caffe Pedrocchi din Padova, unde astazi, la etaj, se afla Muzeul Risorgimento si al Artei Contemporane, un vechi prieten de-al meu, ce se prezinta cu documente, exponate specifice epocilor, vitrine temeinic documentate si estetic la sublim, cum doar Italia arata! La etajul superior al acestei constructii cu coloane grecesti, in stil doric, se afla zece sali decorate, fiecare dintre ele, intr-un stil diferit. Ai senzatia ca citesti Memento mori a lui Eminescu, caci salile te poarta prin istoria etruscilor si cea egipteana, prin civilizatiile greaca si romana, prin gotic si Renastere, obligatoriu prin Napoleon si la final,  prin muzica lui Rossini. Cata liniste incape intr-un muzeu, atatea emotii am purtat in mine, aflandu-ma acolo, in aceasta vacanta de iarna! Si cum, inevitabil, cronologia este un reper, aflu azi, 22 ianuarie, ca Antonio Pedrocchi, cel cu numele si conceptul, se stingea din viata tot intr-o zi de 22 ianuarie, in urma cu peste 150 de ani,  motiv pentru care nu scriu astazi un P.S. caci tocmai ii dedic textul  mai sus scris. 

 
 Antonio Pedrocchi




 

Biserica Santa Maria Novella

 Biserica Santa Maria Novella din Florenta

    M-am intors din “Dansul vietii” cu spiritul renascentist italian, in culori si stare de spirit, asa cum am promis in luna decembrie. Si nu putine au fost muzeele ori catedralele vizitate in Toscana. Am vazut picturile duecentiste si trecentiste, acolo unde ele s-au nascut, la Siena, Florenta, Padova, am admirat arta de inspiratie bizantina, m-am intalnit cu Cimabue, Giotto, Duccio, Donatello si alti mari artisti in cautare de realism pentru creatiile lor.  M-am intalnit si cu Dante, care in opera sa “Divina Comedie”, l-a situat pe Cimabue ca fiind pictorul cel mai important de pana la Giotto. Dar sa se ocupe Dante de ierarhii, eu i-am enumerat pe cei de mai sus intr-o ordine aleatorie, poate un pic cronologica dar sigur in tandem cu sentimentul de admiratie pe care il port fiecaruia dintre ei.

P.S.   Incep astazi cu Biserica Santa Maria Novella din Florenta si las mai jos de post scriptum un fragment din explicatiile pe marginea “Celor 10 porunci” interpretate de  Roberto Benigni (un Dan Puric de-al nostru), regizorul si actorul italian care recita”Divina Comedie”, cunoscand-o pe de rost! Viva Italia si personajele ei!