Picasso, Domnisoarele din Avignon

Pablo Picasso, Domnisoarele din Avignon

    Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso. De mult timp voiam sa-i scriu si sa-i  tin minte tot numele.  Cu  data de nastere este mai usor, caci 25 octombrie este o data istorica importanta iar aici chiar sunt in elementul meu (emoticon de mare mandrie si de o vasta memorie). Pablo Picasso a schitat, in unele dintre desene, contururi ale corpurilor de femei.  S-a spus ca geometrizarea formelor femeilor sale, in primul rand a Domnisoarelor ... , ar duce la diminuarea feminitatii. Nimic mai fals! E ca si cand ai spune despre o alta celebra Mademoiselle, nimeni alta decat Coco Chanel, ca a creat imaginea femeii imbracate in costum barbatesc, indepartand-o astfel de latura ei feminina. Tot fals. Motiv pentru care ii aduc pe amandoi creatorii, Picasso si Chanel, in propozitii alaturate, ei  traind in mod real si nu fals, o amicitie artistica. Au fost si revolutionari ai sec. al XX lea! Revolutionari in arta!

P.S.     Ma aflu de cateva zile sub influenta lecturii biografiei lui Coco Chanel, scrisa de Edmonde Charles- Roux. Am pe prima pagina o frumoasa dedicatie de la o eleva draga. Imi place sa cred ca mi-a oferit cartea cu intentia unui context de primavara, in care imaginea femeii seducatoare prin simplitate se ridica la valoarea contururilor feminine dezbracate de orice inhibitie, deci libere ca pasarea, a faimoaselor  personaje, by Picasso...   “In  calitatea ei de Chanel” (mi-a placut maxim gaselnita autorului), o ridic si eu  pe Coco, azi si nu doar azi (se intampla ca azi sa fie o data- cifra preferata-  8) la rangul de “Pasarea de foc”  a lui Stravinski.

Titian, Flora

Tiziano Vecellio, Flora

Incontestabil, primavara este anotimpul iubirii. Primavara este adusa si prin titlul picturii lui Titian dar si prin buchetul de flori pe care il tine in mana femeia senzuala, femeia modesta, femeia ingenua- femeia lui Titian. Pictorul si-a ascuns durerea fata de pierderea unicei fiinte pe care a iubit-o, Cecilia, aducand, prin picturile sale, perfectiunea femeii. Treceti, macar la inceput de primavara, prin Botticeli, prin Renoir, priviti-l pe Duchamp, apoi opriti-va la cateva pagini din mitologie dar lasati-o transpusa artistic prin alte nume precum Velasquez, Rubens, Caravaggio, Rembrandt, Goya, Manet, Delacroix ori Cezanne. Si nu uitati de Titian, caci toti cei enumerati mai sus l-au considerat un mit. Iar rosul lui e al tuturor celor ce iubesc! Al tuturor celor ce iubesc La belleza dell"amore!

 

 

P.S.   Titian obisnuia sa spuna ca unui pictor adevarat ii sunt suficiente trei culori: rosu, alb, negru. Imi venise ideea de a picta ceva cu mult rosu, putin alb si negru, inainte de a sti ce a spus Tizian. Chiar am un martor in acest sens... in tara lui Titian. (emoticon lovit de paranoia cromaticii).

                                                      Tgia., La belleza dell”amore

Si un Tiziano contemporan:

Casa Memoriala ”Martisor”

Casa Memoriala Tudor Arghezi, cunoscuta sub numele de Martisor (poetul a fost inspirat, in denumirea casei, de simbolul romanesc al primaverii cand se obisnuia sa se agate in pomi snururi rosii si albe, pentru a spori holda de peste an), se afla in Bucuresti, peste drum de fosta Manastire Vacaresti si a aparut ca si Muzeu Memorial, conform dorintei testamentare a lui Tudor Arghezi.

   

Sa scriu despre poet ca a fost academician, deputat, laureat al importantei distinctii Herder sau sa-i prezint creatia poetica si publicistica, nu e locul meu s-o fac... de toate acestea se ocupa prietenele mele, profesoare de limba romana... Eu aleg sa-i citesc din cand in cand poeziile pline de simboluri, aleg sa-i vizitez din cand in cand casa, in luna Martisor, aleg sa-i postez o poezie sau doua dintre preferate si aleg toate acestea si pentru motivul ca poetul a fost prieten cu valorosii pictori romani ISER, SATMARI, STERIADI... dar mai ales pentru ca i-a luat apararea pictorului LUCHIAN cand acesta a fost acuzat de frauda, el fiind banuit ca nu mai putea picta din cauza nemiloasei boli de care suferea. Si tot Arghezi a fost si un apreciat critic de arta! Si-a gasit de fiecare data Cuvinte potrivite!

P.S.   De 1 Martie!

 Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sînul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De şoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strîngă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea şi viaţa mea.

Tu nu ştii, că la rău şi bine,
Inima, gîndul meu, lipite sînt de tine,
Ca iedera te înfăşoară
Sufletul meu, cu frunza lui uşoară.
Tulpina ta se-nalţă pîn’ la stele
Strînsă de vrejul gîndurilor mele.
Tu nu ştii că eşti totul pentru mine,
Lumina mea şi zările senine,
Văzduhul nalt şi apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mîna tînjeşte, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pămîntul meu te cere, cerul meu,
În care-aud şoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Ţîşnind în sus în soare
Şi-aducătoare de răcoare.

Vino, femeia mea, să te mîngîi
De-a lungul pînă la călcîi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămînţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde şi topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea şi lină
Du-mi-o-n adînc şi în lumină.

Te cînt ca un copil bătrîn,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sîn,
Lasă-te-ntreagă să îţi leagăn moale
În luntre farmecele tale
Şi frumuseţile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neştiute
Decît de robul tău care te cîntă,
Vino încet şi mă-nveşmîntă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu eşti iubita mea,
Stăpîna mea,
Durerea mea şi bucuria mea.
Noi sîntem unul amîndoi
Ca un altoi lîngă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărţi legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, pînă la moarte.
Să nu mai ştiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare şi de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rîndunea
Iubita mea, femeia mea. (T. Arghezi, Mi-e dor de tine).

Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.

Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.

Am vrut să nu fiu eu de vină
Dar am avut numai atâta rădăcină

Cât a rodit o rodie, şi-atât,
Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.

Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă.

Inelul strecurat pe deşti
Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti. (T. Arghezi, Inscriptie pe un inel)

Jocurile Olimpice

 

Intre Soci si Sanremo... 

Amandoua la final, seara trecuta... amandoua pline de valoare, de campioni eroi. Doua spectacole, unul sportiv si altul muzical... sportul alb si muzica azzurra...   Asemanatoare si prin festivitatile grandioase de inceput si  final: povesti de iarna rusesti adunate de la mari scriitori si poeti,  flori de mimoza, specifice zonei de sud a Rusiei, care au plutit deasupra oglinzii de gheata a stadionului Olimpic. La Sanremo, alta floare specifica, micsandra, ce o poti regasi ca simbol al inocentei  in multe dintre picturile italiene renascentiste. Intre Rusia si Italia...  Un urs mascota ce iese din hibernare si asculta muzica de primavera.  Cea care invinge de fiecare data! Si nelipsitele focuri de artificii cu care incep si se termina frumoasele povesti...

P.S.    Pentru ziua de astazi, 24 februarie, de Dragobete... Pentru primavara, pentru inceputuri!

                                          Arisa, castigatoarea Sanremo 2014

 P.P.S.  In alt articol voi reveni cu o lectie de istorie legata de Jocurile Olimpice. Emoticon aflat in afara orelor de curs, mai exact in pauza!