“Soarele e lumina. In lipsa altor definitii mai potrivite ma simt obligat
sa folosesc expresiile galben, galben-sulf, galben-lamaie, galben-mat. Cat de
frumos este galbenul...si floarea
soarelui imi apartine.”(Van Gogh)
P.S.Eu
cred ca toate nuantele de galben ii apartin lui Van Gogh! Dar azi, 7
septembrie, floarea soarelui si un galben-toamna le ofer unei prietene care
iubeste aceasta floare. Azi, de ziua ta, Cerasela, iti ofer un grande Girasole!
Spunea cineva ca valoarea unei carti se masoara prin ceea ce poti lua
din ea. Iau din Ecce homo a lui
Nietzsche, recitita zilele astea, cele 12 rostiri ale cuvantului Dumnezeu (cu
stupoarea ca tocmai cel mai mare filosof ateu face aceasta rostire intr-o carte
de numai 145 de pagini), apoi iau muzica lui Wagner si mai iau si un citat din
(de departe una dintre preferate) Asa grait-a
Zarathustra. Mai exact fragmentul “Cantecul
de noapte- nemuritorul planset al celui care este osandit sa fie, nu sa
iubeasca, prin belsugul sau de lumina si de putere, prin insasi natura sa de
Soare.”
Noapte e acum; acum vorbesc mai distinct toate izvoarele care zvacnesc.
Si sufletul meu este si el un izvor zvacnind.
Noapte e acum; abia acum se
desteapta toate cantecele celor care iubesc. Si sufletul meu este si el
cantecul unui indragostit.
Ceva nepotolit, ceva care nu poate fi ostoit este in mine, si vrea sa se
faca auzit. Un jind dupa iubire este in mine, care vorbeste insasi limba
iubirii.
Lumina sunt eu; o, daca as fi noapte! Dar aceasta este singuratatea
mea,ca sunt incins cu lumina.
O, daca as fi intunecat si noptatec! Cum as vrea sa-mi potolesc setea la
sanul luminii!
Si pe voi insiva as vrea sa va mai binecuvantez, voi stele mici,
licaritoare si voi licurici de acolo!- si sa fiu fericit pentru darul vostru de
lumina...
Cine daruieste mereu, primejdia lui este ca isi pierde rusinea; cine imparte
mereu, mana si inima lui au bataturi de prea multa munca de a imparti...
Multi sori cercuiesc in spatiul pustiu; pentru toate cele ce sunt
intunecate, ei vorbesc cu lumina- pentru mine ei tac.
O, aceasta este vrasmasa luminii fata de ceea ce lumineaza, fara mila
trece ea pe drumul ei...
Noapte e acum; o, dar eu trebuie
sa fiu lumina! Si insetare de cele ce sunt noptatice! Si insingurare!
Noapte e acum; acum vorbesc mai distinct toate izvoarele care zvacnesc.
Si sufletul meu este si el un izvor zvacnind.
Noapte e acum; acum se desteapta toate cantecele celor care iubesc. Si
sufletul meu este si el cantecul unui indragostit...”
M-am tot gandit ce pictura sa
postez astazi, 29 august, o zi atat de apropiata de sfarsitul verii (everything is very good). M-am gandit
initial sa postez un Rasarit, by me, fiindca tot l-am trait si pictat, vara
asta, apoi m-am gandit sa caut un colt de plaja alb-negru pe care danseaza
Zorba (dar nu l-am gasit, motiv pentru care dixit ca de asta e Zorba unic). Apoi
am cautat febril/febrila (nu sunt sigura care-i forma corecta dar am o senzatie
Zen ca sunt valabile ambele) prin “Marinele”-color ale lui Tonitza, Iser,
Demetrescu si... si nu m-am putut decide
(everything is very good).Cu alte
cuvinte, ce importanta are ce imagine postez pe blog atata timp cat everything is very good?! Cu Zorba
chiar incep de luni, de-a dreptul si cu dreptul (incep oficial primul curs de
dans) spre disperarea lui Zen pe care nu-l pot inca atinge cu niciun Namaste. Dar ce importanta are atata
timp cat everything is very good?! Leit-motivule din Sega, Namaste si ede citit!
P.S.Lui Zorba!
Alexis Zorba care, sper, ma va face Zen!
Ma gandesc ca asa cum poezia nu se naste intotdeauna din minte, nici
proza nu poate ascunde din simturile ce-i stau in spate. Simturi ale unui intreg,
ale acelui intreg care iti poate activa toate amintirile, ale acelui intreg
care pastreaza adolescenta, ale acelui intreg care vede frumosul.Nu am astazi, la indemana si la vedere, mai
potrivit decat MONET, cel care a imortalizat florile si marea. Cel care a
imortalizat clipa.
P.S.“Monet era doar ochi”- spunea despre el,
Cezanne... ”dar, Doamne, ce ochi!” P.P.S. "Impresionismul este sentimentul clipei, aceasta fiind problema instinctelor." (C. Monet)
Claude Monet, Stanci si faleza in aval
Claude Monet, La Porte d'Aval avec des bateaux partant à la pêche
Claude Monet, Stanci si faleza in aval
Claude Monet, 
