Rubens, Dans campenesc

 Peter Paul Rubens, Dans campenesc

    Este stiut ca  cel mai mare pictor flamand (fara diacritice) este si cel mai dinamic si rafinat artist din istoria picturii. Este suficient sa privim Vanatoarea de lei, Lupta Amazoanelor, Chermeza, Nimfele Dianei surprinse de satiri, Dans campenesc ori Cele Trei Gratii... totul in pictura lui Rubens parca danseaza: personajele, tematica, culorile.  Un mare admirator al lui Titian si un mare admirator al Italiei, acolo unde a stat opt ani. Prieten cu Velazquez. Diplomat, erudit, fermecator... Rubens.

P.S.   Un film: Thelma si Louise. Doua prietene nedespartite! Viata la maxim! Filmul e comprimat in 2 ore! Viata noastra s-a derulat pe 20 de ani! Mai mult nu pot sa scriu... fara sa nu am lacrimi de dor, de amintire, poate de draci, dar sigur si de fericire pentru ca ne vom revedea! D.DK! (Primul e cu cratima si e un citat celebru, stii tu...). Si fix peste o luna, pe 28 august, ne vedem pe Bergamo! Ai grija cu zborul, ca sa putem dansa, inspirate de Rubens care e pe urmele noastre si cu pictura postata mai sus si cu a lui data fix pe si fixa de... nastere: 28! Ha ha ha! Si daca decorul ne e asigurat de Rubens, muzica ne-o va da Italia, cam cum e clipul de mai jos, pentru care am invatat dansul si am achizitionat rochiile (stii ca nu pot sa tin surprizele!). Si am tradus si versurile... e de retinut semnificatia dansului...  Si-ti aduc si un mic ceas de purtat pe lant, la gat, peste danteluri si volane, luat din Sighisoara, ca tot incepea Festivalul... Asa, gata cu surprize-surprize! Acum sa vedem si sa revedem cate ceva, mai piticule!

                                                               Thelma si Louise...

P.P.S.    Avand in vedere ca te-ai nascut in Romania si nu in S.U.A. lasa-ma sa sfidez fusul orar si sa-ti spun La multi ani!!! dupa ora Romaniei, chiar daca aceasta postare va fi pe 27 si nu pe 28. Stii ca ma obsedeaza cronologia, datele precise si corecte si mai ales lipsa de rabdare... La multi ani, azi, 28 iulie, de ziua ta, pizzicarella mia! Ti-am scris cu rosu titian.

As mai avea cateva dansuri cu noi... sper, inspirat intitulate!  Guarda:

                                                                                                   Zorba

                                                                                   Tango Timisoreana

                                                                                                          Sincron

Romantic acasica

                                                                          Ia-ti mireasa...

As mai avea pe la Seara Peroni, Seara Greceasca, Festival Mamaia din ultimii 10 ani, Liberty Parade, MCM, Fratelli, Genessis, Costinesti, Casa de Cultura si cam tot ce misca prin acest oras...sunt fotografiile noastre care nu incap intr-un album, ci intr-o viata!

Turnul cu Ceas din Sighisoara.

   Sighisoara. Locul unde s-a nascut Vlad Tepes. Turnul cu Ceas sau Turnul Orelor, asa cum mai este cunoscut, este un monument istoric (cum altfel?) si de arhitectura, din orasul transilvanean cu iz de festival medieval... si fiind atat de vechi e si locul unor mici mistere... Constructia adusa in discutie gazduia primaria dar si inchisoarea orasului. Intr-una dintre incaperi a fost descoperita o inscriptie cu caractere gotice: “ Morgen werde ich...”( Maine eu voi...), posibil un ultim gand al unui condamnat din acea vreme... Iar cladirea mai adaposteste o Sala  a Armelor si Muzeul de Istorie al orasului.

P.S.   Reactualizand starea si secolul, Morgen werde ich pleca in tabara la Sighisoara! Luam si starea Hara si palaria de soare model favorit, Panama Hat! Si lectura pe masura! Pe coperta scrie si ceva de Gaibăr. No, servus!

P.P.S.  Si Liber si Dor de tine si Muro Shavo si Aiurea si Cine  si Hey-yo... si tot ce canta HARA! Si mai ales Ploua stele...

Renoir, Dejunul vaslasilor

   

Pierre Auguste Renoir, Dejunul vaslasilor

        Lui R. i s-a mai spus “pictorul bucuriilor vietii”. Sau “pictorul calator”. A inceput pictand pe portelanuri albe, buchetele mici de flori. A continuat cu evantaie si jaluzele. A studiat, de asemenea, tehnica luminii si frumusetea feminina. A pictat cu mare pasiune pana in ultima clipa a vietii sale. Am ales ca postare Dejunul vaslasilor... o pictura din care nu lipsesc nici cele mai mici detalii: terasa plina de prieteni, o copertina vie, vaslasul... care o priveste pe Aline (viitoarea sotie a pictorului) care este preocupata de caine. Insusi pictorul face parte din grup. Iar in mijloc o autentica natura moarta cu fructe si vin...totul, parca, cheama privitorul... ma opresc cu descrierea, caci il ascult pe Renoir care spunea ca  “explicata, pictura n-ar mai fi arta”...   Aaaaaa, era sa uit! Renoir e pictorul cu mult rosu- purpuriu!

P.S.  15 iulie! One day. Actiunea filmului (recunosc ca n-am citit si cartea) se petrece de-a lungul a douazeci de ani... leit- motivul actiunii este o simpla zi din calendar: 15 iulie! Doi tineri dezorientati care cauta, departe unul de celalalt, ceea ce au, de fapt, foarte aproape. Poate chiar sufletul pereche.

P.P.S.  Pentru cel mai bun om de pe Terra! Ca tot  vasleste pe ea! La multi ani! Iti trimit o ancora! Si o melodie!

Domul Invalizilor

      Revolutia este o idee care si-a gasit baionetele. Spunea Napoleon. El insusi ridicat din Revolutia Franceza si tot el gasind baioneta cea mai potrivita pentru intreg musuroiul de  cartite  de atunci, Europa.  Si nu doar baioneta peste mai mult de jumatate din Europa ci Franta peste jumatate din Europa. Caci ideea de modern, stat modern, cod modern de acolo vin. Prin Napoleon. Si citatele. Voila unul preferat: Exista doar doua forte pe lume, sabia si sufletul. In perspectiva indepartata, sabia va fi intotdeauna cucerita de suflet.

P.S.  Domul Invalizilor... plin de oameni de neinlocuit. Complex de cladiri, muzee si monumente legate de istoria militara a Frantei. Construit din dorinta lui Ludovic al XIV lea. Eglise du Dome, cu marea cupola aurita este copia domului proiectat de Michelangelo pentru Basilica Sf. Petru din Roma. Domul Invalizilor... de aici au fost luate, in dimineata zilei de 14 iulie 1789, tunurile cu care revolutionarii au asediat si cucerit Bastilia. Si astfel, o idee a devenit  cu  mult mai mult.

Muzeul Ion Jalea

    Webcultura imi aminteste ca astazi este ziua de nastere a lui Constantin Noica. Daca ar fi sa citez din marele filosof gandurile lui despre scoala (stari de spirit, asta trebuie dat altora, nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi...), in mod sigur, aici si acum, nu doresc sa ofer randuri - studiu pentru NOICA. Postez o stare, o stare speciala, dupa lansarea cartii lui Dorin Popescu, Noica. Batalia continua. Si ma laud si cu dedicatia autorului: Doamnei Gianina Titica, cu dragoste si cu prietenie, un semn de istorie vie a literaturii, trait impreuna la Tomis, intr-o frumoasa zi de vara. Sper ca frumusetea dumneavoastra culturala va atinge tinerii oameni de cultura si va spori dragostea acestora pentru istorie si cultura. Constanta, iunie, 2013. Sper si eu, domnule, Dorin Popescu!

P.S.  Fotografia de jos e ... tot o stare... in fata Muzeului de sculptura ”Ion Jalea”. Artistul care a sculptat dupa ce si-a pierdut o mana pe front, In Primul Razboi Mondial. (de, istoria, arta si literatura...).

Biserica Neagra din Brasov

Una dintre cele mai cutremurătoare legende transilvanene își are rădăcinile chiar în secolul al XV lea, odată cu ridicarea Bisericii Negre din Brașov. Pe una din laturile bisericii, pe o coloana, se află statuia unui copil înfățișat într-o poziție care dă impresia că se apleacă peste cornișa clădirii. Sculptura este una destul de atipică, având în vedere că se află deasupra unui monument de o asemenea valoare, iar legenda care o înconjoară este una la fel de ciudată. Se spune că în vremea ridicării bisericii, meșterul care trebuia să coordoneze lucrările și-a angajat un ucenic pentru a-l ajuta la lucrările de zidărie. Pe măsură ce treceau lunile, iar lucrarea se apropia de final, meșterul a observat priceperea ucenicului său. Din gelozie, i-a cerut să ia ceva de pe cornișa bisericii, dar în momentul în care s-a aplecat, meșterul l-a împins pe acesta. Aceeași legendă spune că statuia a fost ridicată la final, exact pe aceeași coloană, de către același meșter, cuprins de remușcări....

P.S.   Gelozie, decizie neinspirata, gest necugetat, destin schimbat, viata frântă...  Remuscare- Atonement... film despre dragoste si razboi, indragostiti, scrisori, confuzie, deceptie... printre  filmele mele preferate, ca subiect, joc actoricesc si coloana sonora, premiata de altfel cu Oscar! Compozitor, tot pe gustul meu, un italian: Dario Marianelli. Iar acest film a deschis Festivalul de Film de la Venetia, in 2007... eram pe acolo... cu gondola. Acum ma pregatesc sa plec spre Brasov...

Apolodor din Damasc, Columna lui Traian

Apolodor din Damasc, Columna lui Traian

  Realizata din marmura de Carrara, o adevarata “Comoara cu sapte peceti”, cum o denumea Mommsen, Columna lui Traian a fost inaugurata in anul 113, asadar acum 1900 de ani. “Cronica”  fidela a razboaielor daco- romane (101-102 si 105-106) ea este izvorul care prezinta in intregime aceste conflicte. Intalnirea cu acest monument –eveniment mi-a produs si o intoarcere in timp de circa 20 de ani, cu bataie spre 30, caci mi-a amintit de coperta manualului de isto din clasa a IV a... pe ea se afla Columna imaginara... atunci doar visam ca voi vedea Columna reala... nascocisem atunci, doar pentru mine, o poveste de calatorie spre ea... si acea poveste nascocita atunci imi aminteste astazi de una reala (desi au fost mai multe).

P.S.   Faceti dragoste nu razboi! Caci si romanii, dupa razboi, asta au facut... si am rezultat si noi! Si-au  mai ridicat si monumente... Si daca ajungeti la Roma, nu faceti ca romanii! era o vorba... dar eu o combat!

Goyo, Femeie in haine de vara

Goyo Hashiguchi, Femeie in haine de vara

La saisprezece ani, Otoko se indragosteste de Oki, un scriitor de treizeci de ani insurat, iar relatia lor se sfarseste tragic. Dupa o depresie ingrozitoare si o tentativa de sinucidere, Otoko pare sa-si gaseasca linistea, descoperindu-si vocatia de pictorita. Are succes si, dupa mai bine de doua decenii, o vedem ducand o viata linistita alaturi de Keiko, o ucenica uluitor de frumoasa, dar excentrica, in ale carei tablouri abstracte deslusim o violenta de neinteles. Reintalnirea cu Oki, care o cauta, tulbura echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declansa o noua tragedie. Caci, dorind sa o razbune pe maestra (si probabil geloasa, pentru ca femeia matura inca pare atasata de barbatul care a distrus-o fara sa vrea), Keiko incepe un joc periculos, al seductiei si minciunii, al ademenirii si al respingerii, al dragostei si al mortii.

P.S.  Acesta este un scurt comentariu inscris pe interiorul copertei romanului Frumusete si intristare. Autorul Yasunari Kawabata a luat Nobel “pentru maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez”. Pacat ca s-a sinucis. In tinerete isi dorise sa devina pictor. Cartea este  tulburatoare... ca orice aparitie feminina a Tarii Soarelui Rasare... fie ca femeia isi piaptana parul, fie ca femeia este dupa baie, fie ca femeia se rujeaza, fie ca-si aplica pudra, fie ca se afla imbracata in haine  de vara ori kimono....

P.P.S.  Tocmai am enumerat sase din cele opt printuri cu femei japoneze, ale pictorului Goyo Hashiguchi.

              Le vedem?

Cu titlu de... onor!

De la SIMBOL  LA ... CULOARE!

    Acesta e primul meu titlu pe blog pentru ca, in general, evit titlurile (au facut exceptie  postarile cu titlu pentru pictori si operele lor). Dar la aceasta postare am hotarat asa, sa fie cu titlu de onor! Caci onor e la masculin, ma gandesc... si-l folosea parca, Alecsandri...  Asadar, onor pentru drapel! In mod special azi, ziua Americii. Stiu ca acum cateva zile a fost si ziua drapelului Romaniei si nu am apucat sa scriu nimic despre simbolistica drapelului nostru desi se cuvenea, profa de isto fiind (ma revansez spre finalul acestui articol)... dar se pare ca sunt mult mai conectata, prin preocuparile mele recente, la ziua Statelor Unite... si tot de isto e vorba, asa ca m-am salvat! Si  oricum, pe parcursul anului scolar repeeet si tooot repet chestiunea cu drapelul, stema, etc. etc. si alte istoetc... (precizez ca folosesc prescurtarea  isto pentru ca toti elevii mei asa spun istoriei si vreau sa le mai fac si io pe plac, din cand in cand, macar in vacanTZa!). Asadar, sa detaliez ce s-a intamplat: Sub conducerea  Asociatiei “ United Hands Romania” si a Armatei Romane, aproximativ 300 de copii de la Centrele de plasament din Constanta au fost prezenti, pentru a serba Ziua Independentei S.U.A., la  Baza Militara de la Kogalniceanu. Ce s-a intamplat acolo e lesne de vazut din articolele din presa locala... atmosfera, entuziasmul copiilor... unii dintre ei au dat si interviuri, precum Maria sau Adriana care, intamplator, imi sunt si eleve la clasa (evenimentul a avut loc pe 28 iunie, putin mai devreme decat aniversarea propriu-zisa)... Le felicit pentru dezinvoltura cu care au dat interviuri si pentru politetea de care ele dau dovada... si nu numai ele. La aceste Centre de plasament sunt multi copii sensibili, educati, inteligenti si unii dintre ei au rezultate exceptionale la invatatura si preocupari extrascolare care presupun munca, daruire, entuziasm (Paulina M. e cel mai bun model in acest sens)... Dar sa revin la drapel! Cu totii stim cum se prezinta drapelul american, de la culoare si pana la patriotismul cu care e purtat, afisat, fluturat... de altfel, simbolistica lui e la indemana oricarui cautator de present tense... si deci, nu insist pe subiectul simbolistica, nici in cazul drapelului S.U.A., nici in cazul drapelului Romaniei. Trec de la SIMBOL la CULOARE! Si constat cu patriotism autentic ca suntem deasupra Americii... la culoare, desigur! Pai, sa alegi rosu- alb - albastru, in cazul Americii, si sa lasi asaaa simplu culorile, fara precizari de nuanta, nu cred ca e foarte complet! (emoticon amuzat sau natang). Caci spune si Romania in propria Constitutie (stie si domnul Nastase) ca noi avem albastru COBALT, galben CROM, rosu VERMION. (EMOTICON ABSOLUT PERPELX DE FERICIRE PICTORICEASCA!).  Traiasca Romania, apoi Traiasca America!

  P.S.   In imagine se perfecta o legatura romano-americana! Cu onor!

P.P.S.    Vezi Domnita Ralu, daca noi suntem cu flori, voaluri si alte feminisme?? N-avem parte de onor desi daca ma gandesc mai bine, tu ai purtat tricolorul pe diagonala ceva timp! Iar acum trimiti bezele cu STARS and  STRIPES...

Castelul Sant' Angelo

 Castelul Sant' Angelo, Roma

   Caterina Sforza... IL TIGRE... LADY IMOLA si Contesa FORLI... o poti vedea in Primavera lui Botticelli, a treia din dreapta... o gasesti in paginile lui Machiavelli... o stii ca nepoata a lui Ludovico Sforza- Maurul... sau victima a lui  Cezare Borgia...  ori intemnitata la Castelul Sant’ Angelo (eliberata pe 30 iunie!!). Cu preocupari militare, in special logistica, atrasa de alchimie, pasionata de vanatoare si dans, Caterina nu se putea numi decat Sforza! Si-a lasat proprii copii prizonieri, in contextul politic tensionat al cinquecento-ului italian, replicand cu gest obscen : “ Con mi lo stampo per fame degli altri”... a trecut Tibrul calare insarcinata in luna a saptea, pentru a cuceri o cetate... a lasat urmasi, razbunari si crime celebre...  a ales sa se retraga la Florenta, unde a si murit.

P.S.    Cele 3 foto!  Iar P.P.S.  Videoclipul!

Castelul Sant' Angelo, Roma

 Castelul Sforza, Milano

Domul din Florenta