Miro, Peinture (Etoile Bleue)

.
Joan Miro, Peinture (Etoile Bleue)

       O seara desprinsa parca din temele cromatice si viziunea suprarealista a unui  Joan Miro. “Cate-n luna si in stele”! Cu Malaiele si Caramitru, caci ei sunt protagonistii unui spectacol de exceptie pe care l-am vizionat in aceasta seara. Printre versuri de Eminescu, Nichita, Arghezi, Toparceanu ori prin Sonetele lui Shakespeare, tot  spectacolul a fost insotit de o  valoroasa muzica interpretata la violoncel si voce de Adrian Naidin. O seara in care s-a vorbit in versuri, in cantec murmurat, in bancuri deocheate, despre femeie, iubire si alte stele si comete. O seara care a completat Conferinta de ieri, tinuta pe tema identitatii romanesti, de un alt mare actor si regizor, Dan Puric, cu aceeasi consistenta, inspiratie si umor de calitate, de umor pana la lacrimi.  

P.S.   Si saptamana mea nu s-a incheiat, azi, de Dragobete... printre stele si comete...

Miro, Pictura-femeia, luna, pasarile

 

 Joan Miro,  Pictura-femeia, luna, pasarile

  Pictura-femeia, luna, pasarile...  ... ca un limbaj al picturii intre magie si universal... ca un Grande Amore.  Stele, comete, fluturi si pasari  proiectate in suprarealism... ca un Grande Amore. Fara portrete in pictura lui, ci doar cu “Luna” , “Soarele” , “Constelatii”,  “Femei si pasari la rasarit de soare”  ce ajungi sa le atingi... intr-un Grande Amore.  “Artistul lucreaza ca un poet; cuvantul are intaietate, ideea ii urmeaza”( J. Miro). Muzica le aduce impreuna (zic eu).

P.S.        Pictura de mai sus s-a vandut zilele trecute la Casa de licitatie The Christie’s din Londra pentru suma de peste 20 de milioane de euro.

P.S.2      Sper sa castige trofeul  San Remo, in aceasta seara, Grande Amore, interpretata de Il Volo! Muzica lor m-a transpus in magie si universal, intr-un suprarealism al unui Grande Amore, acolo unde vezi stele, comete, fluturi si pasari, subiectele lui Miro. In aceeasi stare, Straordinario(a), m-a dus si Chiara, cu melodia ei. Si ea calatoreste prin Univers si  vede Paradisul in surasul chipului ce-l invoca intr-un ... Grande Amore...  si i se pare extraordinar! Aceeasi calatorie printre stele o face si Annalisa cu Una finestra tra le stele. Ce mai, toti candidatii de la San Remo s-au inspirat, anul acesta, din  Joan Miro!  

Da Vinci, Gioconda

Leonardo da Vinci, Gioconda

    Gelsomina din “Le Meraviglie”, filmul care a primit Marele Premiu de la Cannes, anul trecut, m-a dus cu gandul la Gioconda lui Leonardo...  care unde mai pui ca era si ea din zona rurala a Toscanei,  iar coloana sonora a filmului m-a trimis direct pe un stadion al lui Iuventus, acolo unde “Storia di un grande amore” exista! Gelsomina lui Alice Rohrwacher, actrita noastra moldoveanca de numai 13 ani, a pasit pe covorul rosu alaturi de o marca a Italiei, Monica Bellucci. Filmul trebuie vazut pentru candoarea lui. Filmul trebuie vazut pentru actrita noastra romanca. Filmul trebuie vazut pentru alte si alte subiecte ridicate. Gelsomina este candoarea Giocondei. Eu asa o vad. 

P.S.  Despre Gioconda lui Leonardo nu mai trebuie comentat. Trebuie privita! Si incadrata in peisajul imaginar, intocmai ca scenariul filmului, pe care l-am vazut in aceasta seara la cinema.

Tgia., E penso a te...

Tgia., E penso a te...

         Eu cred ca muzica si filmul sunt pentru sufletul tuturor. De muzica sunt foarte pregatita pentru aceste zile cand se deschide Festivalul San Remo, iar de vizionat filme nu ma intrece nici macar un critic, ce cu asta se ocupa! As da si un pronostic pentru Gala Premiilor Oscar ce se tine tot in  luna februarie, caci in scurta vacanta avuta am calatorit prin regiile, imaginile, scenariile, muzica, jocul actoricesc feminin si masculin ale tuturor nominalizarilor.  As vrea sa castige The Imitation Game pentru povestea sa istorica imbinata cu pasiunea, suferinta si geniul celui care a scurtat durata celui de-al Doilea Razboi Mondial, poveste ce nu poate fi intrecuta nici de Atonement, un alt film de Oscar, din 2007, preferat desigur, in care juca aceeasi actrita, Keira Knightley. Unde mai pui ca autorul coloanei sonore era un italian, Dario Marianelli, premiat si el cu Oscar. Minunat este ca si anul acesta scenariile filmelor nominalizate au la baza romane valoroase iar muzica de calitate le insoteste.

  P.S.     Intre nerabdarea asteptarii premiilor Oscar si incantarea pe care o am, fiind cu muzica San Remo alaturi, am insufletit o balerina anonima cu starea unui rosu E penso a te..., intorcandu-ma in timp cu muzica italiana,  pe care doar cei ce cunosc genul si interpretarea  o pot  iubi.

P.S.2      Orice asemanare cu perechea Ganditorului de la Hamangia trebuie exclusa! Pentru cei ce iubesc istoria, filmul, muzica si pictura!