P.S. Randurile de mai sus sunt un articol de pe blogul meu,
scris in august 2013. Desenasem si o frunza pentru a asorta articolul cu
noul decor aramiu. Astazi, 30 august, o zi in care suntem ocrotiti de Sfantul Alexandru, transform textul in cateva versuri. Un alt Inceptut de toamna,nell’altra vacanza! N-am avut inca timp pentru a picta
un copac cu mii de frunze colorate cu toamna, dar postez o fotografie cu cel
mai colorat cu toamna copac! Iar muzica postata nu putea fi alta!
Angelika Kauffmann, pictorita - istorica sau „Miss Angel”, cum i s-a mai spus... o pictorita
a portretelor si scenelor istorice... a temelor mitologice... membru fondator al Academiei Regale din
Londra... prietena cu Goethe... spirit liber al unui secol XVIII, aflat in plin
Iluminism!
Goethe s-a nascut intr-o zi
de 28 august. A trait cativa ani in Italia unde a pictat si sculptat, pasiuni
pe care si le-a dorit a fi perfectionate. S-a împrietenit la Roma cu Johann Heinrich Meyer, un pictorelvețianși bun cunoscător alistoriei
artelor. Sub îndrumarea prietenilor, cu mare ambiție Goethe a exersat desenul
si a realizat in jur de 850 de lucrari. Goethe se inspira din monumentele cele
mai vechi:Pantheonul,Colosseumul, Băile Imperiale din Roma
etc. și studia sculpturile antice. Deseori se afla în vizită la pictorițaAngelika Kauffmann, cea care i-a realizat si
un portret. A scris “Calatoria italiana”, caci a indragit locurile care i-au
oferit inspiratie si putere de creatie!
P.S.2 Pentru ziua lui G. astazi, Emozioni! Sa
fie “Mai multa lumina!”
Se intampla in ziua de 24 august, anul
79: eruptia vulcanului Vezuviu ce acoperea doua orase, Ercolano si Pompei. Astazi poti vizita orasul
Pompei (pentru mine, recunosc, a fost o vizita apasatoare), mergand pe Via
dell’Abbondanza si descoperind pas cu pas, Tempio di Venere, Tempio di Apolo, Tempio di
Vespasiano, Tempio di Giove, Casa del Poeta tragico, Torre di Mercurio, Casa
degli Amorini dorati, Lupanare, Terme Stabiane, Palestra Sannitica, Caserma dei
Gladiatori, Teatro Grande, Anfiteatro, Porta Ercolano, Villa dei Misteri,
etc. Dincolo de sentimentele pe care ti
le poate aduce o intoarcere in timp, prin vizitarea unor vestigii antice vechi
de 2000 de ani, orasul Pompei, cu influentele sale grecesti si etrusce, renumit
pentru bogatia si luxul sau, este un mormant deschis. Nu m-as intoarce acolo. Lectia
de istorie merita insa traita, chiar plimbandu-te printre ruine, pentru ca
istoria este, de fapt, viata. Iar viata cuprinde si moartea.
P.S. Despre eruptia vulcanului si imaginile
apocaliptice create de natura las loc pentru descrierea facuta de Plinius cel
Tanar care, in doua scrisori trimise istoricului Tacitus, scria despre
catastrofa si despre moarte unchiului sau, eruditul Plinius cel Batran, mort
din cauza sufocarii cu gazele emanate de vulcan, in ziua eruptiei: „În vremea aceea trăiam cu mama la Moieneum. Toată
noaptea cât a lipsit unchiul a durat un puternic cutremur de pământ. La
răsăritul soarelui, mama – înfricoşată groaznic – a năvălit în camera mea. Am
hotărât să părăsim oraşul imediat, ştiind că toate casele se pot prăbuşi din
clipă în clipă. Exemplul nostru a fost urmat şi de alţi locuitori din oraş care
fugeau cât îi ţineau picioarele şi ne-au luat-o înainte. Cu această ocazie se
puteau observa scene neobişnuite. Marea părea că se retrage, lăsând pe mal o
mulţime de vietăţi acvatice. Pe cer se adunau nori negri, rău-prevestitori, din
care zvâcneau fulgere şi flăcări. Peste puţin timp, o noapte ciudată a cuprins
totul. Se auzeau blestemele mamelor, plânsul copiilor, strigătele bărbaţilor.
Unii îşi plângeau propria soartă, alţii se plângeau de soarta celor apropiaţi
lor; erau alţii care se rugau pentu moartea lor. Mulţi ridicau rugător mâinile
spre zei, marea majoritate însă striga că nu mai sunt zei pe lumea asta şi că a
venit noaptea cea veşnică.”
P. S.
Las mai jos si cateva
foto cu o zi de vizita prin trecutul orasului-mormant Pompei, si o imagine a
Catedralei din Como, acolo unde se afla si o sculptura de-a lui Plinius cel Tanar,
Como fiind locul unde s-au nascut atat Plinius cel Tanar cat si Plinius cel
Batran. O alta lectie de istorie, la Como! O voi retrai curand!
Mi-am ales cateva culori care sa compuna Positano, seara: albastru
cobalt mediteranean, verde crom si smarald
patrunzator, vilolet adanc si albastru ceruleum, pentru a
uni Il Cielo con Il Mar Tirreno. Linile orange le-am fragmentat in lumini
vesele de seara, rasfirate pe stanci si ingesuite printre terasele de lamaice cresc in locul lor preferat. Am coborat
abrupt cu alb-arabo,
roz antic
si siena
naturala pe casele asezate unic-vertical si am adus in prim plan,
dreapta, subiectul picturii: Biserica Santa
Maria Assunta. Linii gri- de cine vrea sa fie arhitect si galben ocru bizantin pentru cupola bisericii,
biserica in jurul careia a fost ridicat micul orasel Positano, in sec. al XI lea
(ahh, nu ma pot abtine sa nu dau repere temporale). Denumirea orasului este legata de o legenda ce
spune ca o corabie ce transporta o icoana bizantina a Fecioarei Maria, trecea
prin apele Marii Tireniene. O voce s-a auzit spunand ``Posa, posa!`` adica
``opreste-te aici!`` Se pare ca era vocea Fecioarei din icoana... De la aceasta
intamplare-minune s-a dat denumirea satului si tot acolo a fost ridicata biserica,
inchinata Fecioarei.
P.S. Pentru ziua de astazi, 15 august, pentru Santa
Maria Assunta! Buon Ferragosto, Cara
amica Assunta!
.
.
.
