Pompei

.

   Se intampla in ziua de 24 august, anul 79: eruptia vulcanului Vezuviu ce acoperea doua orase, Ercolano si Pompei. Astazi poti vizita orasul Pompei (pentru mine, recunosc, a fost o vizita apasatoare), mergand pe Via dell’Abbondanza si descoperind pas cu pas, Tempio di Venere, Tempio di Apolo, Tempio di Vespasiano, Tempio di Giove, Casa del Poeta tragico, Torre di Mercurio, Casa degli Amorini dorati, Lupanare, Terme Stabiane, Palestra Sannitica, Caserma dei Gladiatori, Teatro Grande, Anfiteatro, Porta Ercolano, Villa dei Misteri, etc.  Dincolo de sentimentele pe care ti le poate aduce o intoarcere in timp, prin vizitarea unor vestigii antice vechi de 2000 de ani, orasul Pompei, cu influentele sale grecesti si etrusce, renumit pentru bogatia si luxul sau, este un mormant deschis. Nu m-as intoarce acolo. Lectia de istorie merita insa traita, chiar plimbandu-te printre ruine, pentru ca istoria este, de fapt, viata. Iar viata cuprinde si moartea.

P.S.   Despre eruptia vulcanului si imaginile apocaliptice create de natura las loc pentru descrierea facuta de Plinius cel Tanar care, in doua scrisori trimise istoricului Tacitus, scria despre catastrofa si despre moarte unchiului sau, eruditul Plinius cel Batran, mort din cauza sufocarii cu gazele emanate de vulcan, in ziua eruptiei: „În vremea aceea trăiam cu mama la Moieneum. Toată noaptea cât a lipsit unchiul a durat un puternic cutremur de pământ. La răsăritul soarelui, mama – înfricoşată groaznic – a năvălit în camera mea. Am hotărât să părăsim oraşul imediat, ştiind că toate casele se pot prăbuşi din clipă în clipă. Exemplul nostru a fost urmat şi de alţi locuitori din oraş care fugeau cât îi ţineau picioarele şi ne-au luat-o înainte. Cu această ocazie se puteau observa scene neobişnuite. Marea părea că se retrage, lăsând pe mal o mulţime de vietăţi acvatice. Pe cer se adunau nori negri, rău-prevestitori, din care zvâcneau fulgere şi flăcări. Peste puţin timp, o noapte ciudată a cuprins totul. Se auzeau blestemele mamelor, plânsul copiilor, strigătele bărbaţilor. Unii îşi plângeau propria soartă, alţii se plângeau de soarta celor apropiaţi lor; erau alţii care se rugau pentu moartea lor. Mulţi ridicau rugător mâinile spre zei, marea majoritate însă striga că nu mai sunt zei pe lumea asta şi că a venit noaptea cea veşnică.”

  P. S.     Las mai jos si cateva foto cu o zi de vizita prin trecutul orasului-mormant Pompei, si o imagine a Catedralei din Como, acolo unde se afla si o sculptura de-a lui Plinius cel Tanar, Como fiind locul unde s-au nascut atat Plinius cel Tanar cat si Plinius cel Batran. O alta lectie de istorie, la Como! O voi retrai curand!