Domul San Andrea

    A fost „cel dintai chemat”, dintre Apostolii lui Hristos. Andrei a fost fratele lui Petru, ucenic al  Sfantului Ioan Botezatorul si i-a revenit Scythia Minor, adica Dobrogea, in misiunea de propovaduire a Evangheliei. Pestera Sfantului Andrei din Dobrogea sta marturie in acest sens iar Biserica Apostolilor din Constantinopol, Biserica Sfantul Andreas din Patras, Domul San Andrea din Amalfi, Catedrala Sfantul Petru din Roma i-au avut, pe rand, relicvele. Este ocrotitorul Romaniei si cum maine, 1 Decembrie este si Ziua Nationala a Romaniei, postez Imnul National, alaturi de cateva fotografii cu una dintre cele mai frumoase catedrale pe care le-am vazut, Domul San Andrea din Amalfi.

Haricleea Darclee

 

    Am vizionat, in aceasta seara, la TVR 1, Gala Operelor Nationale, editia a III a, transmisa live, de la Iasi - orasul celor sapte coline. O seara speciala, atat prin invitatii si premiatii sai cat si prin momentele artistice oferite, pe scena, de maestrii dansului si cantecului de opera! M-am bucurat mult pentru premiile obtinute de artistii Teatrului National de Opera si Balet  ”Oleg Danovski” din Constanta, caci sunt artisti pe care ii revad an de an, in spectacole reusite, in orasul de la malul marii. Pe ceilalti nominalizati si castigatori ai premiilor din aceasta seara i-am recunoscut din reprezentatii televizate sau din salile de spectacole din Bucuresti. Ce mi-a implinit seara, ca stare de suflet, a fost punctarea momentului aniversar din aceasta vara, desfasurat la Braila, orasul meu, a celor 20 de ani de Festival International Haricleea Darclee, organizat de cunoscuta soprana Mariana Nicolesco.

P.S.   De prisos sa scriu eu aici despre imensa cariera a sopranei, nascuta la Braila, Haricleea Darclee. Dar, probabil, daca as scrie, as incepe prin a spune ca „Tosca” a fost compusa de Giacomo Puccini, special pentru cantareata noastra... si as incheia cu faptul ca a existat o reala prietenie si apreciere pentru soprana, din partea altui compozitor celebru, preferatul meu, Giuseppe Verdi! In cuprins, as asculta muzica de opera... 

  Scala din Milano...  pe urmele brailencei Haricleea Darclee...

Louis David, Moartea lui Socrate

      Aleg astazi una dintre cele mai expresive si pline de dramatism picturi neoclasice, ale pictorului francez Jacques Louis David. A fost implicat, ca om si artist, in treburile politice ale Frantei sale revolutionare si are o tematica in acord cu aceste realitati. Compozitia de mai sus este insa preferata mea. Pentru ca l-a ales pe cel care spunea: ”eu stiu ca nu stiu nimic”. L-a ales pe cel care a avut forta construirii a ceea ce se cheama „filosofia”. A ales modelul intelepciunii, dar mai ales, a ales modelul justitiei: Socrate! Impacat cu propria constiinta si fara frica de moarte; sfidand regulile conventionale ale politicii si facand totul in numele adevarului; necautand doar adevarul personal. 

P.S.    Vive la France si modelul ei universal, Socrate!

Castelul Pelisor

    Constantin Artachino, Arthur Verona, Nicolae Vermont, Ștefan Luchian, Nicolae Grant, Micaela Eleutheriade, Marius Bunescu, dar și sculptori precum Cornel Medrea ori Constantin Brâncuși au alcatuit miscarea culturala a secolului XX, denumita „Tinerimea artistica”. Nimic n-ar fi fost posibil fara sprijinul Reginei Maria. Nimic fara inima Reginei Maria! (inima ce si-a aflat linistea intr-o zi de noiembrie a anului 2015, pentru ca a revenit la Pelisor, in camera unde a incetat sa bata, in urma cu 77 de ani). Poate, curand, va ajunge acolo unde si-a dorit Regina: la Balcic! Istoria are sens. Viata e istorie. 

P.S.   „(... ) Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis un adevăr și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aș putea tălmaci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă și așezată în Stella Maris, biserica pe care am clădit- o la marginea mării... Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii pe care am clădit-o. În decursul unei lungi vieți, atâția au venit la inima mea încât moartă chiar aș dori să mai poată veni la ea de-alungul potecii cu crini ce mi-au fost mândria și bucuria... Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit (...)”. Maria, 1933.

Assisi

.

     O carte, un album cu fotografii, o expozitie de pictura, vizitarea unui  muzeu, pot fi un pelerinaj. Impropriu spus dar permis, sper. Te poti pregati spiritual, ca atunci cand mergi intr-un pelerinaj, incepand lectura unei carti, vizionand un spectacol, fiind prezent intr-un muzeu sau la un vernisaj.

  P.S.    Assisi cuprinde totul si nu intamplator i se spune „ Inima lumii”.

      Intra Tupino e l’acqua che discende/del colle eletto dal beato Ubaldo,/fertile costa d’alto monte pende,/onde Perugia sente freddo e caldo/da Porta Sole; e di retro le piange/per grave giogo Nocera con Gualdo.?/ Di questa costa, la dov’ella frange/piu sua rattezza, nacque al mondo un Sole/come fa questo talvolta di Gange./Pero chi d’esso loco fa parole,/non dica Ascesi, che direbbe corto,/ma Oriente, se proprio dir vuole.  (Dante, Paradiso, c.XI, 43-45)