Orhan Pamuk, Muzeul Inocentei si Muzeul Inocentei Muzeul
Inocentei... Un muzeu si un roman! Cu acelasi autor, Orhan Pamuk. Cel cu primul
Nobel turcesc (era sa scriu otoman! emoticon inspaimantat), din 2006, acordat pentru “
descrierea sufletului melancolic al orasului natal ( Istanbul, desigur) si a
simbolurilor de contrast si sinteza culturala pe care acest oras le
inmanuncheaza “. Din romanul Ma
numesc Rosu, aleg doua citate: “ pictura esta tacerea mintii, muzica
ochiului” si “ daca nu doresti sa ai
deziluzii in pictura si in arta, trebuie sa ai grija sa nu-ti faci o meserie
din ele” , nestiind atunci cand am citit acest roman, ca scriitorul a dorit, in
tinerete, sa devina pictor...
P.S. Astazi, 7 iunie, scriitorul Pamuk implineste
60 de ani. Cititi romanul si vizitati, macar virtual,
Muzeul Inocentei, inaugurat
anul trecut! Pamuck e neobosit iubitor al trecutului, al locului natal, al drepturilor omului si al naturii, motiv
pentru care a si luat atitudine (critica, evident!) la adresa actualului guvern
Erdogan, otoman de-a dreptul!
P.P.S. In egala masura imi plac cafeaua turceasca si Blue cafe...
Pictura a fost extrem de generoasa cu
un personaj feminin "nemuritor", din mitologia greaca: Elena din Troia. Rossetti, Slava Fokk, Schmidt i-au
realizat portretul celei mai frumoase femei din lume. Aleg chipul Elenei,
pictat de Evelyn de Morgan, pictorita pre-rafaelita engleza, dar cu mare
influenta din arta florentina a lui Botticelli. Lucrari simboliste in
majoritate, chipuri feminine de inspiratie victoriana, pictorita engleza a
realizat: Medeea, Ariadna, Cassandra, Elena din Troia, etc. Desi se spune
ca frumusetea se afla in ochii celui care
priveste, picturile ei incanta, prin colorit si tematica, ochiul oricarui
privitor... asadar, frumusetea e de necontestat! Motiv pentru care EA, FRUMUSETEA, a incitat dintotdeauna la
rapire, tradare, razbunare, hotie...
P.S.
Pascal Bruckner are propriul grup de complotisti impotriva frumusetii,
intr-un roman cu o idee absolut... Absolut de citit! Hotii de frumusete.
P.P.S. Ma grabesc sa ajung la spectacolul din
aceasta seara. Hotii de frumusete, desigur! Cu nemuritoarea Helene, desigur! P.P.S.2!!! Muzica din piesa e din Pulp Fiction, Tarantino! (Seara perfecta!)
Mucha. Stil. Stil, ART NOUVEAU! Arta sa comunica un mesaj
spiritual. Ridica Slav Epic acolo unde isi iubeste natia. Motive stilizate, in
special flori si certe legaturi cu Pre-rafaelitii.
Totul plin de viata si aspect vizual unic, in linii curbe, ondulate, pline de
ritmuri muzicale si rime poetice... infatisari feminine... Venere si Madona. (Ideal
pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii...)
P.S.
Love and peace ori love and war? Salammbo...
sora lui Hannibal si fiica unui alt celebru cartaginez, chiartatal lor (pleonasm cu intentie si emoticon simpatic):
Hamilcar Barcas. Am revazut filmul Hannibal, aseara, pe un post TV... il recomand ca love and war! For My Lord!
Sabin Balasa, Sala Pasilor Pierduti...Iasi, Universitatea Al.I.Cuza
As
denumi intreaga luna iunie, luna melancoliei...
inspirata fiind de Serile melancolice
eminesciene, concurs de muzica folk ce se realizeaza din 2011, la Botosani,
in cadrul Memorialului Ipotesti, la Centrul National de studii M. Eminescu si
care se va desfasura pana in 2014. (Bifat evenimentul si locatia, in 2011). Despre
Eminescu poti vorbi in metafore, in portrete, pe muzica, in versuri... voi fi cu Eminescu, intreaga luna iunie, in
tot ce voi posta pe blog... indiferent de nuanta, umbra, aroma sau picatura de
ploaie sub teiul lui... sau pleoapa mea, Mateea...
P.S. Aceasta
zi e ziua in care s-a stins din viata,
in urma cu ceva ani, unchiul meu Ion Zodila (Nelutu), pictor, de la care am
luat primele lectii de pictura. Destul
de cunoscut in orasul in care s-a nascut si a trait, indragit de toti
profesorii de desen de la Scoala De Arte
Plastice din Braila si de pictorii si graficienii de la Scoala Populara de Arta, care-i erau
prieteni si care mi-au fost profesori (dragul Domn- Profesor Dondos, renumitul
si apreciatul Domn- Profesor Vespasian
Lungu, pe specializarea caruia am terminat, blandul Domn- Profesor Naum),
mobilizat intr-un carucior cu rotile de la varsta de 18 ani, din cauza
poliomielitei, avea fragilitatea si sensibilitatea lui Luchian... in fiecare
vara primea vizita actorului Florin Piersic si nu exista zi sa nu fie vizitat de
prieteni... era stiut faptul ca matusa mea, mama pictorului, cumpara zilnic
cafea macinata pentru musafiri... In
casa lui se recitau poezii, exersau studenti de la Arte Plastice, de la Iasi, si se asculta muzica de la Mondial si
Semnal M... el fredona adesea Iubire, bibelou de portelan... avea o
iubita, studenta la Iasi, Nela... stia
versuri din multi poeti, cunostea limbile franceza si italiana si toata viata a
zambit, a pictat si a sperat intr-un medicament miraculos... A fost cel mai
cald si senin chip si cea mai blanda voce a copilariei si adolescentei mele,
intr-un contrast dramatic cu realitatea lui... Pastrez si acum, in propria
valiza de lemn cu ustensile de pictura, tuburi de vopsea de la el... le voi
pastra! Inca pictez din ele iar pe cele terminate nu le arunc. Sunt tuburi de
vopsea de 10-15 ani in perfecta stare... Ele imi aduc aminte ca am inceput sa
pictez imitandu-l si iubindu-l! Eram fericita cand il ajutam sa-si intinda
vopseaua pe paleta... cunosc si imi plac mirosul de aracet, clei, diluant...
stiu de la el cum sa intind panza pe o rama si sa o pregatesc pentru pictura...
De la el cunosc culorile si non
culorile. Si tot de atunci iubesc albul. La el am baut si prima cafea... ma credeam adult. Nu am mers la inmormantarea lui, alegand sa
cred ca este in viata (cred totusi ca a fost o atitiudine de lasitate...). Postez
o poezie preferata din Eminescu. O
ascult, de obicei, pe muzica Mondialului... Si mereu, cand o ascult, imi amintesc de el...
P.P.S. Astazi, 1 iunie (nici nu se putea
altfel, pentru copilul din el!), Mircea
Cartarescu implineste 57(hm!) de ani. Nu treceti peste capitolul Eminescudin ultima sa carte, Ochiul
caprui al dragostei noastre! Si daca vreti si sa explodati de ras, dupa
numai 5 minute de lectura, incepeti cu Primul
meu blug! De prisos sa spun ca trebuie citita fila cu fila... pentru ca
scrie despre mare, despre iubire, despre tristete, despre un poet numit
Ovidius, despre destin, despre floarea de cires- a lunii iunie- a lunii lui - si a lunii mele...
.jpg)