Orhan Pamuk, Muzeul Inocentei si Muzeul Inocentei
Muzeul Inocentei... Un muzeu si un roman! Cu acelasi autor, Orhan Pamuk. Cel cu primul Nobel turcesc (era sa scriu otoman! emoticon inspaimantat), din 2006, acordat pentru “ descrierea sufletului melancolic al orasului natal ( Istanbul, desigur) si a simbolurilor de contrast si sinteza culturala pe care acest oras le inmanuncheaza “. Din romanul Ma numesc Rosu, aleg doua citate: “ pictura esta tacerea mintii, muzica ochiului” si “ daca nu doresti sa ai deziluzii in pictura si in arta, trebuie sa ai grija sa nu-ti faci o meserie din ele” , nestiind atunci cand am citit acest roman, ca scriitorul a dorit, in tinerete, sa devina pictor...
P.S. Astazi, 7 iunie, scriitorul Pamuk implineste
60 de ani. Cititi romanul si vizitati, macar virtual,
Muzeul Inocentei, inaugurat
anul trecut! Pamuck e neobosit iubitor al trecutului, al locului natal, al drepturilor omului si al naturii, motiv
pentru care a si luat atitudine (critica, evident!) la adresa actualului guvern
Erdogan, otoman de-a dreptul!
P.P.S. In egala masura imi plac cafeaua turceasca si Blue cafe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu