Teatrul de Revista "Carabus"

 Teatrul de Revista Constantin Tanase ( Carabus)

     Am revazut (pentru a cata oara?!?) filmul Actorul si salbaticii si l-as revedea pentru “n” motive: subiect  istorc (in care apare si regele Carol II, tragand dintr-un trabuc, ce-i drept);  interior aprins-stins-difuz unde e prezenta Margareta Pogonat, intr-o interpretare unica;  jocul actoricesc inimitabil al lui  Toma Caragiu;  muzica optimist-nostalgica-tanguitoare, ca stil inventat ad-hoc pe o idee; miros al banilor mai patrunzator decat cel al florilor; un prezent verde politic ce anunta un viitor istoric incert. Cu atat de multe realitati, poate stupide, poate gingase. Cu muzica de cabaret si pene cochete, cu fracul alb si rochia rosie. Cu floarea in par si soldatul erou, cu bucle feminine si gelozii de gen masculin. Cu fierul forjat, ca decor al caselor burgheze, si frantuzisme aruncate in rotocoale de fum. O confruntare intre ideologii. Fara ras si fara bucurii. Si toate astea intr-o Aula Universitara si la un Teatru de Revista. Teatrul Constantin Tanase e inca in  viata, ba chiar la an aniversar, caci tocmai a implinit 95 de ani.

P.S.      De-ar mai fi Eminescu cu luciditatea lui, sa reflecte pe pagina de ziar atata viata colorata! Dar poetul a murit pe 15 iunie, acum 125 ani. (Filmul  mentionat mai sus contine si cateva din versurile mele preferate din Eminescu, la min. 44 si 16 sec.).  Eminescu a iubit si istoria si teatrul.

Ligabue, Vas cu flori

 Antonio Ligabue, Vas cu flori

    Am citit biografia artistului si... m-a cam intristat. I-am vazut picturile in cateva dintre Muzeele din Italia si aleg sa postez Vas cu flori, pentru iunie, luna mea. In maniera naiva. Asa cum a pictat Ligabue.

P.S.  Si tot calatorind prin Italia si tot ascultandu-i muzica, imi place mult SI acest Ligabue cu TU SEI LEI.

Botero, Adam si Eva

     

 Fernando Botero, Adam si Eva

    La începutul noului an începeam să ne cunoaştem, de parcă am fi trăit împreună şi pe trezie, căci eu găsisem un ton al vocii plin de grijă pe care ea îl auzea fără să se deştepte şi îmi răspundea cu un limbaj natural al trupului. Stările sufleteşti i se oglindeau în felul în care dormea. De la istovită şi sălbatică aşa cum fusese la început, a căpătat încetul cu încetul o pace lăuntrică ce-i înfrumuseţa chipul şi-i îmbogăţea somnul. Îi povesteam viaţa mea, îi citeam la ureche ciornele articolelor duminicale în care ea se regăsea mereu, fără s-o spun prin cuvinte, numai şi numai EA. (G.G. Marquez, Povestea tarfelor mele triste).

P.S.      Daaaaa... am lasat sa treaca ceva timp ca sa poata afla toata lumea de pe mapamond ca Gabriel Garcia Marquez a incetat din viata. Probabil, dar mai degraba sigur, prin aceasta stire, s-a aflat si cam tot ce a scris marele scriitor columbian caruia eu i-as adauga apelativul: Nobel! Eu nu vreau sa tin aici un discurs, dar ma exprim in spatiul meu virtual si colorat A4 si ma declar iremediabil imbolnavita de holera atunci cand iubesc! Si nu iubesc si traiesc pentru a-mi povesti viata caci, povestea unor tarfe triste ori simple cronici care ar anunta moartea, ar fi mai interesante de citit. Marturisesc ca nu m-a speriat si nu ma sperie nici ideea de singuratate, chiar daca ar fi sa tina un veac, poate timpul intins pe o asa durata sa ma faca, totusi, sa ajung, toamna macar, pe la Patriarh! Si poate doar asa sa reusesc sa-mi alung demonii...

P.P.S.      Am inserat, in textul de mai sus, titlurile a 8 carti scrise de Marquez (citite de mine) si voi continua sa citesc tot ce a scris Nobel Gabriel Garcia Marquez. Cand am terminat de citit Un veac de singuratate, fara sa stiu, giuro, mi-am spus: merita Nobel!!!  Am aflat apoi ca i se acordase. Zilele acestea ma bucur de un DVD achizitionat din ultima mea vacanta prin Italia, in care scriitorul italian Alessandro Baricco povesteste si ne povesteste, despre realismul magic al lui Marquez.  Nu puteam fi mai alaturi de ziua Italiei, astazi, 2 iunie, (Tanti auguri!) decat ascultand si vizionand acest DVD care ma face, la propriu, sa ating  cu mainile, mainile cu care a scris Garcia Marquez.  

P.P.S. 2      As fi vrut sa scriu si un antescriptum in care sa spun cateva cuvinte despre pictorul columbian Botero si intreaga sa opera sculpturala si picturala, dar mi-am amintit abia dupa P.P.S.2! Sa mai si comentez despre  Adam si Eva, nu mi-ar ajunge pagina!

Turner, Orvieto, peisaj italian

  

   In ultimile doua saptamani s-a desfasurat Festivalul International de Film de la Cannes. “Domnul Turner” a plecat acasa cu premiul pentru cea mai buna interpretare masculina, filmul aducand ca subiect ultimii ani din viata marelui pictor englez. Actorul britanic Timothy Spall, cel care l-a incarnat pe marele Maestru Turner, a luat lectii de pictura, timp de doi ani, pentru pregatirea rolului. Cat ofera si aceasta arta, cinematografia! Eu cred ca cei mai fericiti oameni sunt artistii si, in special actorii caci ei pot evada cu usurinta din cotidian, isi pot crea lumea ideala prin intermediul unui pesonaj sau chiar al unui simplu vis. Daca te gandesti la pregatirea actorului si vezi si filmul premiat, este imposibil sa nu-ti vina sa iei o pensula si sa pictezi un peisaj, oricat de novice ai fi! Turner m-a inspirat si pe mine sa pictez, in aceste zile de sfrasit de primavara, un peisaj pe care il numesc Lac cu insula-pe albastrul meu. (“Privita printre gene, pictura ar avea legatura, sa zicem, cu realitatea”- my blog, 2 august 2013-  atunci pictam acelasi lac, dar cu o insula-inchisoare; acum am pictat lacul cu insula- vacanta, foarte aproape de mine). Picturile lui Turner imi plac pentru ca apartin perioadei romantice, asadar temele istorice, mitologice si natura dau forta culorilor alese de pictor, in vastul spatiu vizual. Turner imi place si pentu ca foloseste mult alb. Alb-lumina (inventie cromatica si personala, desigur). 

 P.S.   Tablouri ale pictorului Turner: Caderea Cartaginei, Eneas si Didona, Venetia- piazzeta, Venetia- vedere a insulei Giudecca dinspre rasarit, Forum Romanum, Roma vazuta dinspre Vatican, Soare deasupra lacului... dovada certa a ultimelor trei randuri scrise in scriptum.

Tgia., Lac cu insula-pe albastrul meu