Botero, Adam si Eva

     

 Fernando Botero, Adam si Eva

    La începutul noului an începeam să ne cunoaştem, de parcă am fi trăit împreună şi pe trezie, căci eu găsisem un ton al vocii plin de grijă pe care ea îl auzea fără să se deştepte şi îmi răspundea cu un limbaj natural al trupului. Stările sufleteşti i se oglindeau în felul în care dormea. De la istovită şi sălbatică aşa cum fusese la început, a căpătat încetul cu încetul o pace lăuntrică ce-i înfrumuseţa chipul şi-i îmbogăţea somnul. Îi povesteam viaţa mea, îi citeam la ureche ciornele articolelor duminicale în care ea se regăsea mereu, fără s-o spun prin cuvinte, numai şi numai EA. (G.G. Marquez, Povestea tarfelor mele triste).

P.S.      Daaaaa... am lasat sa treaca ceva timp ca sa poata afla toata lumea de pe mapamond ca Gabriel Garcia Marquez a incetat din viata. Probabil, dar mai degraba sigur, prin aceasta stire, s-a aflat si cam tot ce a scris marele scriitor columbian caruia eu i-as adauga apelativul: Nobel! Eu nu vreau sa tin aici un discurs, dar ma exprim in spatiul meu virtual si colorat A4 si ma declar iremediabil imbolnavita de holera atunci cand iubesc! Si nu iubesc si traiesc pentru a-mi povesti viata caci, povestea unor tarfe triste ori simple cronici care ar anunta moartea, ar fi mai interesante de citit. Marturisesc ca nu m-a speriat si nu ma sperie nici ideea de singuratate, chiar daca ar fi sa tina un veac, poate timpul intins pe o asa durata sa ma faca, totusi, sa ajung, toamna macar, pe la Patriarh! Si poate doar asa sa reusesc sa-mi alung demonii...

P.P.S.      Am inserat, in textul de mai sus, titlurile a 8 carti scrise de Marquez (citite de mine) si voi continua sa citesc tot ce a scris Nobel Gabriel Garcia Marquez. Cand am terminat de citit Un veac de singuratate, fara sa stiu, giuro, mi-am spus: merita Nobel!!!  Am aflat apoi ca i se acordase. Zilele acestea ma bucur de un DVD achizitionat din ultima mea vacanta prin Italia, in care scriitorul italian Alessandro Baricco povesteste si ne povesteste, despre realismul magic al lui Marquez.  Nu puteam fi mai alaturi de ziua Italiei, astazi, 2 iunie, (Tanti auguri!) decat ascultand si vizionand acest DVD care ma face, la propriu, sa ating  cu mainile, mainile cu care a scris Garcia Marquez.  

P.P.S. 2      As fi vrut sa scriu si un antescriptum in care sa spun cateva cuvinte despre pictorul columbian Botero si intreaga sa opera sculpturala si picturala, dar mi-am amintit abia dupa P.P.S.2! Sa mai si comentez despre  Adam si Eva, nu mi-ar ajunge pagina!