Eu cred ca poezia se scrie toamna. N-am citit asta undeva- candva ci propria
cugetarea are radacini in senzatii vizualesi rostiri soptite… anul asta am rostit cuvantul toamna, intr-un decor mirific (ce noroc!) si cuvantul nu mi s-a mai
parut tristo-poetic… am spus toamna
uitandu-ma la primele frunze aramii aduse de vant din inima muntelui padure… jos, la malul unui lac cu lebede prezente… am
simtit toamna si cu ombra naturale
si cu porpora si cu arancio si un pic de violetto, un blu cobalto si terra di
siena scura, un nero subtire si aruncat pe marginea unei frunze de toamna… am lasat il verde cu toate
nuantele lui in inima muntelui padure… sa-l regasesc, poate, vara cealalta… in
un'altra vacanza…
P.S.Chiar sunt norocoasa sa primesc un dar asa pe sufletul meu… o noua trusa
de pictura… Milano a fost prin preajma… prietenele stiu povestea… un inceput de
toamna cu poezie!
Prin denumirea acestei picturi m-am gandit
sa-i raspund lui Nichita, atunci cand poetul vorbea cu Enkidu. (“Si pentru
durerea cea mare, albastru i-am zis, tot fara pricina, ori numai pentru ca asa
mi-au suras buzele... O, prietene, cum este albastrul tau?”). Ca punct de plecare
in descifrarea picturii (pentru careva tentat de un Tratat de descopunere) ar fi putin Dali. Salvador Dali. Apoi ”putin
parfum, putina lene si putina poezie...”cand
Sebastian numea o stea. Pentru o interpretare simpla insa, intortocheala aia de
albastru as fi eu... mai senin, mai tulbure, mai nascocit, mai inchipuit
si trecut poate prin mandeanism... Cel
mai mult insa, mi-ar placea sa fie descoperita ideea, ca tot a plecat dintr-o
impresie. Na, ca o dau si in Hume! Dar in mod sigur in Proust care spunea ca “ideile
sunt succedanee ale nefericirilor”. Privita
printre gene, pictura ar avea legatura cu, sa zicem, realitatea. Asadar, in
partea ei centrala si de fapt, in miezul ei, acel albastru inchis acoperit
de violet si verde crom ar putea fi
insula-inchisoare a lui Edmond Dantes,
Contele de Monte Cristo... o nuanta puternica intre doua spatii de libertati
nedefinite... cerul si apa... De precizat ca intregului albastru de aici-
albastrul meu, prietene! i-am spus initial Albastru
de dupa ploaie... si asa as fi si in pas cu artistii care redenumesc picturile
si apoi devin celebri (emoticon apucat de ras). Tot albastrul meu (trecem in
registru serios) ar aduce si pescarusii
din prim planul suspendat (inventie critico- tehnica) lasand insula-
inchisoare in neputinta ei de evadare (aici chiar a iesit o rima nesperata). As
putea spune numele unui pescarus, Jonahtan Livingston, dar ar putea fi
interpretat ca un cliseu, desi stiu eu!!! ca nu multi adulti au citit
povestirea lui Richard Bach care trebuie musai citita! Pescarusul l-a ajutat si pe Contele de Monte Cristo. Ma gandesc. Ca
tot l-a vazut printre gratiile inchisorii
vreo 18 ani...
P.S. Las mai sus descrierea picturii, ca o tusa
accentuata din propriul tratat de descompunere pe panze si palete. Iau acum cu
mine pescarusul ala care surade, al doilea de jos in sus, din partea stanga, ba
nu, de la mijloc si plec in VACANTZA! Maine, 2 august! Via Ungaria-Slovenia-Italia-Franta-Elvetia! Am programat o intoarcere in Septembrie- luni, vorba lui Brenciu, si
tot atunci voi posta si clipul lui cu versurile alea facute pentru mine... si arat si acel albastru de Como care nu poate
fi decat... tot al meu... in cele mai
superbe fotografii! Get lucky, pentru
aceasta vacantza!
Este stiut ca cel mai mare pictor flamand (fara diacritice) este si cel mai
dinamic si rafinat artist din istoria picturii. Este suficient sa privim Vanatoarea de lei, Lupta Amazoanelor, Chermeza,
Nimfele Dianei surprinse de satiri, Danscampenesc ori Cele Trei
Gratii... totul in pictura lui Rubens parca danseaza: personajele,
tematica, culorile. Un mare admirator al
lui Titian si un mare admirator al Italiei, acolo unde a stat opt ani. Prieten
cu Velazquez. Diplomat, erudit, fermecator... Rubens.
P.S. Un film: Thelma si Louise. Doua prietene nedespartite! Viata la maxim!
Filmul e comprimat in 2 ore! Viata noastra s-a derulat pe 20 de ani! Mai mult
nu pot sa scriu... fara sa nu am lacrimi de dor, de amintire, poate de draci,
dar sigur si de fericire pentru ca ne vom revedea! D.DK! (Primul e cu cratima
si e un citat celebru, stii tu...). Si fix peste o luna, pe 28 august, ne vedem
pe Bergamo! Ai grija cu zborul, ca sa putem dansa, inspirate de Rubens care e
pe urmele noastre si cu pictura postata mai sus si cu a lui data fix pe si fixa de... nastere: 28! Ha ha ha! Si daca decorul ne e asigurat
de Rubens, muzica ne-o va da Italia, cam cum e clipul de mai jos, pentru care
am invatat dansul si am achizitionat rochiile (stii ca nu pot sa tin
surprizele!). Si am tradus si versurile... e de retinut semnificatia
dansului... Si-ti aduc si un mic ceas de
purtat pe lant, la gat, peste danteluri si volane, luat din Sighisoara, ca tot
incepea Festivalul... Asa, gata cu surprize-surprize! Acum sa vedem si sa revedem
cate ceva, mai piticule!
Thelma si Louise...
P.P.S. Avand in vedere ca te-ai nascut in Romania
si nu in S.U.A. lasa-ma sa sfidez fusul orar si sa-ti spun La multi ani!!! dupa ora Romaniei,
chiar daca aceasta postare va fi pe 27 si nu pe 28. Stii ca ma obsedeaza
cronologia, datele precise si corecte si mai ales lipsa de rabdare... La multi ani, azi, 28 iulie, de ziua ta,
pizzicarella mia!
Ti-am scris cu rosu titian.
As mai avea cateva dansuri cu noi... sper, inspirat intitulate! Guarda:
Zorba
Tango Timisoreana
Sincron
Romantic acasica
Ia-ti mireasa...
As mai avea pe la Seara Peroni, Seara Greceasca, Festival Mamaia din ultimii 10 ani, Liberty Parade, MCM, Fratelli, Genessis, Costinesti, Casa de Cultura si cam tot ce misca prin acest oras...sunt fotografiile noastre care nu incap intr-un album, ci intr-o viata!
Sighisoara. Locul unde s-a nascut Vlad Tepes. Turnul cu Ceas sau Turnul
Orelor, asa cum mai este cunoscut, este un monument istoric (cum altfel?)
si de arhitectura, din orasul transilvanean cu iz de festival medieval... si
fiind atat de vechi e si locul unor mici mistere... Constructia adusa in
discutie gazduia primaria dar si inchisoarea orasului. Intr-una dintre incaperi
a fost descoperita o inscriptie cu caractere gotice: “ Morgen werde ich...”(
Maine eu voi...), posibil un ultim gand al unui condamnat din acea vreme... Iar
cladirea mai adaposteste o Sala a
Armelor si Muzeul de Istorie al orasului.
P.S.
Reactualizand starea si secolul, Morgen
werde ich pleca in tabara la Sighisoara! Luam si starea Hara si palaria de soare model favorit,
Panama Hat! Si lectura pe masura! Pe coperta scrie si ceva de Gaibăr. No, servus!
P.P.S. Si Liber si Dor de tine si Muro Shavo si Aiurea si Cine si Hey-yo... si tot ce canta HARA! Si mai ales Ploua stele...
.JPG)
