Michelangelo, David

                            

Regele David n-a excelat prin victorii militare stralucite ori prin ridicarea unor constructii importante. El a ramas prin marea sa poezie, datorita harului cu care a fost inzestrat de Dumnezeu. Psalmii lui David, pe langa frumusetea poetica ce o au, contin toate starile emotionale ale omului, sunt momente in care poezia devine rugaciune iar rugaciunea devine cantec. Mai puternica decat sabia lui de rege, mai puternica decat prastia cu care a omorat un Goliat, arma sa ramane poezia: Mainile mele au facut o harpa si degetele mele au alcatuit o psaltire. (Din Psalmul extra-numerar, 151, scris de David cu propria sa mana, desi nu se numara printre cei 150, alcatuit la vremea cand el se afla in lupta cu Goliat).

P.S.   Si mainile lui Michelangelo merita un Psalm. Un Psalm Inalt... cat toata statuia lui David de 434 cm.

                                                                                                                                                           

Michelangelo, Pieta

Michelangelo Buonarroti, Pieta

Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei
speranţa, nu în van fiind râvnirea,
căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea,
de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?

Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei,
de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,
când Tu ţii sufletul divin, ce firea
mi-o-înnobilează si o dă credinţei?

Speranţa-i vană în acea făptură
ce-n frumuseţi iubeşte pieritorul
pe care, ceas de ceas, îl soarbe-abisul.

Speranţa-i dulce în fiinţa pură
necoborând cu trupul, schimbătorul,
ori moartea, şi-o aşteaptă Paradisul. (Poezie scrisa de Michelangelo).

Ma preocupa Michelangelo in aceasta Primavara 450 a lui. 450 de ani nu de la moartea artistului, caci geniile nu mor, mai degraba 450 plus alti 89 de ani pe care i-a trait.  Dar si asa, tot primavara lui ramane si azi, de Florii, caci a fost un florentin, atat prin nastere cat si prin locul daruit, la sfarsitul vietii, de Santa Croce! Daca ar fi sa vorbim despre efortul supraomenesc pe care l-a facut, realizand fresca Boltii Capelei Sixtine, ar fi probabil numai vorbe si, oricum, ar fi valabile doar cele spuse de insusi artistul: Dacă lumea ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria pe care o am, munca mea nu le-ar mai părea la fel de minunată.  Si tot el marturisea, preocupat fiind de temele religioase: Am pierdut timpul care mi-a fost dat pentru contemplarea lui Dumnezeu. Am trait cu iluzia acestei lumi.

  P.S.   Este o primavara divina atat prin Michelangelo cat si prin perioada Sarbatorilor Crestine din aceste zile. O primavara a celui cunoscut sub numele Il Divino, daruit de Florenta, locul de nastere al Renasterii. Si un mesaj sculptural pe masura umanismului sau: Pieta.

Domul din Firenze

Michelangelo, Tondo Doni

Michelangelo Buonarroti, Tondo Doni sau Sfanta Familie

Un geniu universal pentru patru arte: pictura, sculptura, arhitectura si poezie. Se implinesc 450 de ani de la moartea artistului si nu putea fi anotimp mai luminos, decat primavara, care sa-i invie din nou opera din letargica iarna incheiata. Despre cel numit IL DIVINO s-au scris multe, s-au facut si filme... i-au fost admirate creatiile (pastrate cu atat respect de Italia), i-au fost citite sonetele si scrisorile, i-au fost interpretate mesajele din picturi si sculpturi. Ma numar printre admiratori si-mi place in egala masura sa-i citesc vorbele, devenite si ele memorabile:  Arta este, mai presus de orice, o revelatie, o binecuvantare si sfintirea vietii omenesti.  Sau:  Spune-mi, Iubire generoasa, oare frumusetea spre care tind este cea pe care o vad sau poate o port chiar si in mine; oriunde imi intorc privirea, acolo ii vad obrazul ca sculptat.

P.S.  Am ales astazi una dintre primele sale lucrari de pictura si chiar unul dintre putinele tablouri ale maestrului. Este pictat in cerc (tondo- in italiana- rotondo, insemnand rotund), pe lemn fixat intr-o rama sculptata, foarte populare in Italia Renascentista...  apreciata si pastrata astazi in multe din casele italienilor iubitori de arta si de familie.

Monument Konrad Adenauer

Acest blog nu este un blog al cronologiei evenimentelor istorice si nici al unor lectii de informare in domeniul artei, chiar daca cele doua ACTIUNI sunt pentru mine preocupari cu tenta de... pasiune. Asadar, nu astept ziua de 19 aprilie pentru a scrie ca- azi se implinesc 47 de ani de la moartea lui KONRAD ADENAUER... iar in Bucuresti, in parcul Herastrau, se afla un monument de arta cu chipul politicianului, monument din bronz, cu dimensiunea de... ori greutatea de... Eu vin aici si scriu ca uneori educatia se face prin emotie! Caci emotia, ca stare (iar acum precizez ca blogul meu este un blog de stare), emotia ca stare, zic, transmite ceva! Cam asa iau in calcul ca difuzarea valorilor o pot face si eu, marunt, putin cate putin, transmitand din cand in cand o emotie. Am revazut recent monumentul cu pricina din Herastrau si tot recent am vizitat resedinta de vara a lui Adenauer. M-a incercat emotia in ambele situatii si mi s-a activat o alta amintire, nu tot atat de recenta, caci se petrecea prin 2010, cand ma aflam la Scoala de vara de la Sighet, acolo unde isi desfasoara activitatea Centrul International de Studii asupra Comunismului si urmam cursul „Represiunea comunista si rezistenta anticomunista", organizata de Fundatia Academia Civica in colaborare cu Fundatia Konrad Adenauer.

 

P.S.    Eu pot scrie aici si despre Memorialul de la Sighet si despre U.E. si despre Intalnirea de sefi de stat si de guvern de la Viena din 1993 cand s-a adoptat "Declaratia ... " ce a anuntat sfarsitul divizarii Europei. Pot vorbi despre principiile de solidaritate, umanism si toleranta, principii ce se aseaza la baza Uniunii... dar, repet, nu doresc sa tin aici lectii de istorie pentru ca o fac deja la clasa cu elevii mei. Spun doar ca educatia e valoroasa si prin cunoastere dar si prin emotie, pentru ca emotia formeaza constiinte! Si tot emotia ajuta la pastrarea memoriei colective!

 Resedinta de vara KONRAD ADENAUER... aproape de Germania...