Michelangelo, Pieta

Michelangelo Buonarroti, Pieta

Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei
speranţa, nu în van fiind râvnirea,
căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea,
de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?

Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei,
de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,
când Tu ţii sufletul divin, ce firea
mi-o-înnobilează si o dă credinţei?

Speranţa-i vană în acea făptură
ce-n frumuseţi iubeşte pieritorul
pe care, ceas de ceas, îl soarbe-abisul.

Speranţa-i dulce în fiinţa pură
necoborând cu trupul, schimbătorul,
ori moartea, şi-o aşteaptă Paradisul. (Poezie scrisa de Michelangelo).

Ma preocupa Michelangelo in aceasta Primavara 450 a lui. 450 de ani nu de la moartea artistului, caci geniile nu mor, mai degraba 450 plus alti 89 de ani pe care i-a trait.  Dar si asa, tot primavara lui ramane si azi, de Florii, caci a fost un florentin, atat prin nastere cat si prin locul daruit, la sfarsitul vietii, de Santa Croce! Daca ar fi sa vorbim despre efortul supraomenesc pe care l-a facut, realizand fresca Boltii Capelei Sixtine, ar fi probabil numai vorbe si, oricum, ar fi valabile doar cele spuse de insusi artistul: Dacă lumea ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria pe care o am, munca mea nu le-ar mai părea la fel de minunată.  Si tot el marturisea, preocupat fiind de temele religioase: Am pierdut timpul care mi-a fost dat pentru contemplarea lui Dumnezeu. Am trait cu iluzia acestei lumi.

  P.S.   Este o primavara divina atat prin Michelangelo cat si prin perioada Sarbatorilor Crestine din aceste zile. O primavara a celui cunoscut sub numele Il Divino, daruit de Florenta, locul de nastere al Renasterii. Si un mesaj sculptural pe masura umanismului sau: Pieta.

Domul din Firenze