Michelangelo, Judecata de Apoi

Ajuns-au anii, cursul vietii mele,

Fragila barca-n larg pe mari profunde,

In portul nostru-al tuturor, pe unde

Dam seama toti de bune si de rele. 

Azi stiu c-a fost sortita sa ma-nsele

Vapaia-nchipuirilor fecunde

Ce-n insasi fantezia mea se-ascunde:

Caci idol mi-am facut din arta. 

 

Stele, doruri si vise,

Ce-o s-ajunga toate

Acum cand doua morti imi stau in fata? (Poem, de Michelangelo).

     La o varsta mult mai inaintata decat cea pe care o avea artistul cand a pictat Capela Boltii Sixtine, Michelangelo a acceptat insarcinarea papei de a decora si peretii altarului. E vorba de scena Judecata de Apoi, care transmite  intreaga spaima a  artistului, atat in fata momentului biblic pictat cat si dureroasa criza de credinta pe care o traversa, probabil datorata discutiilor cu marchiza Vittoria Colonna, ea insasi poeta si...  portret adorat de Michelangelo in poeziile si picturile sale. In aceasta scena, chipul Fecioarei Maria are chipul  Vittoriei Colonna.

P.S.   Intreaga scena a frescei Judecata de apoi corespunde ideii INVIERII.