„...«Dorule, tu ai fost fericit, macar o data-n viata?». «Doar cind am iubit, in rest m-am conformat traditiei: m-am insurat, am facut copii, i-am crescut. Bucurii: ori de cite ori vindecam un bolnav. Fericirea e rara. Pentru mine a fost unica. [….] Intr-un tirziu se-auzise si glasul lui Mircea. «Si eu am fost fericit doar din dragoste. La prima tinerete cred ca iubesti mai mult dragostea decit obiectul ei. La maturitate iubesti obiectul. Iubind de doua ori in viata pot face deosebirea. La maturitate iti ajunge sa iubesti; important, mult mai important, e sa dai decit sa primesti. Intelegi ca nu poti avea totul deodata»” (fragment din „Noi, doamna doctor, cind o sa murim?”)
Se stie ca un obiect, o imagine, o persoana pot fi vazute
din mai multe unghiuri ... si pot fi vazute diferit... asadar, cine stabileste
unghiul, lumina, starea, distanta, perceptia, influenta, opinia, critica sau...
viziunea? Clarul sau neclarul? Clarobscurul sau sfumato?... In pictura, cel care picteaza dar si cel care priveste. In scris, cel care scrie dar si cel care citeste.
In dragoste, cel care ofera dar si cel
care primeste... de fiecare data, DOI! Nu
UNUL!
P.S. Pentru cei care iubesc Arta conversatiei... de aceeasi autoare!
Iubirea nu are siguranta. Iubirea nu garanteaza un raport acceptabil , dar rolul "Amor" gaseste oricand starea tonica emotionala.
RăspundețiȘtergereMuzicalitatea vietii toarce magic...
A se citi si in alt mod, cunoscut de initiati, avand in vedere ca daca intre autor, opera si privitor (cititor) nu exista aceeasi vizualizare, apare incompatibilitatea. Si atunci sunt DOI nu UNUL!
Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,
RăspundețiȘtergereO carte pentru buzunar,
O carte mica, o carticica.
Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa:am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuiia sa fie un scatiu
Si nu mai stiu...
Farmece as fi voit sa fac
Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ata
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale.
Macar cateva crampeie,
Macar o tandara de curcubeie,
Macar nitica scama de zare.
Nitica nevinovatie, nitica departare.
As fi voit sa culeg drojdii de roua,
Intr-o carticica noua,
Parfumul umbrei si cenusa lui.
Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
Acela care trasare
Nici nu stii de unde si cum.
Am rascolit pulberi de fum... T. Arghezi, Cuvant
Ileana Vulpescu: "Nu-mi aduc aminte cand am fost fericita ultima data"
RăspundețiȘtergere