"... In exercitarea poeziei e ceva care se poate învăța și ceva ce nu se poate învăța.
Aripa o ai sau nu o ai. Poți să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de
înălțime, de alizeu sau de crivăț. Rare, păsările zburând pe ploaie și încă și
mai rare cele care zboară noaptea. Aripa este forma naturală a roții.
Aripa
nu poate fi învățată, însă roata poate fi învățată. Îngereasca o știi sau n-o
știi, lumeasca se învață.
Adeseori
am contemplat cu minunată mirare celebrul crochiu al lui Leonardo Da Vinci,
acela în care înscrie omul într-un cerc. M-am întrebat de ce se înscrie omul
într-un cerc? Cu o pornire juvenilă, am refuzat să-mi imaginez că omul poate fi
înscris într-un cerc. Și totuși, ce frumos stă cu brațele desfăcute și cu
spițele picioarelor acel om ideal al lui Leonardo Da Vinci înscris într-o
roată.
Cu
patru mâini sau mai precis cu sugestia a patru mâini, cele două dau sentimentul
aripei. Măreția zborului s-a mutat din spinare în brațe. Nu aștepți decât
învârtirea în jurul axei, ca într-o relativă egalitate, spițele mâinilor și ale
picioarelor să o pornească pe drumul cel lung al roții gândite și învățate.
Înaintarea roții reprezintă un sens al ascensiunii umane. Subsumarea aripei
roții ne duce cu gândul la artifex, la semnificația constructivă a ființei
umane...." Nichita Stanescu
P. S. Cu speranta ca prin imaginea si
textul de mai sus, desenate si simbolizate de doi maestri ai frumosului, Da
Vinci si Nichita, pot lamuri zeci si sute
de elevi care m-au intrebat pe parcursul anilor de ce am ales sa-mi tatuez
acest desen pe gat, la spate... loc aflat aproapte tot timpul in miscare dar pe
care eu nu-l pot vedea... mai stiu ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu