Mai intai s-a numit Mare. Apoi, Impresie: Rasarit de soare...Un rasarit de soare trebuie vazut
macar o data intr-o viata, la malul marii! Cu reflexele lui, uneori
filtrate printre nori sau ceata,
rasaritul devine lumină... doar in Mare. Marea... ii vezi schimbarile,
miscarile, ritmul, stralucirea nesfarsita, ii simti nelinistea... si
linistea... Nu conteaza cu cine vezi rasaritul: singur, cu un prieten, cu un
necunoscut sau cu iubitul (bifat patrulaterul!)... inseamna sa alegi sa
traiesti in plein air! Sauspectator. Si cu multa culoare! Sau
alb-negru. Rasarit de soare! Impresie,realitate,
fictiune... Putem pastra o viziune naiva despre ceea ce vedem sau despre ceea
ce traim...
P.S. Monet si Rodin sunt nascuti in acelasi an si
aceeasi zi!!! Pentru prietena mea, un
pic de Monet si un pic de Rodin, ca de altfel si pentru mine, caci suntem
nascute in acelasi an si in aceeasi zi! Ador coincidentele! Pentru ca sunt.
P.P.S. Intitulez pictura de mai jos, Aux
couleurs de l’ete indien... DAns ta Maison... par moi... pour toi!
Pe 24
iunie 1519, murea Lucretia Borgia. Nu
implinise 39 de ani ( brrrrrr!!!). Castelul
Sforza din Milano, fortareata muzeu
si biblioteca, e un loc incarcat de istorie. Iar istoria familiei Borgia este
istorie! Sau pentru cunoscatorii
pasionati, pe viata si pe moarte...
Familia Lucretiei Borgia a devenit sursa de inspiratie pentru scrierile lui
Niccolo Machiavelli, umanistul care descria politica vremii si coruptia
sexuala, posibile caracteristici ale papalitatii renascentiste... Borgia... ea insasi,
fiica de papa! Papa Alexandru al VI-lea. Si cate altele despre aceasta
familie...
P.S. Unele inele ascund otravuri... cel mai sigur,
inelele purtate de femei, ar zice EI...
motiv pentru care nu port inele (emoticon de o sinceritate... feminina...). Dar azi, fiind ziua zanelor bune, Sanzienele, sa uitam de Borgia si sa
vedem o IE romaneasca... intr-o poiana, nenumita Paraclis ci o simpla poienita.
P.P.S. Pentru Sanziana, eleva mea, pe care o stiu
de cand s-a nascut si care a fost cel mai frumos bebelus pe care l-am vazut... Pentru
ca este foarte cuminte, educata, frumoasa si delicata, pentru ca are aproape
numai note de 10, sunt sigura ca ma va asculta si acum (in calitate de
diriginta, m-a ascultat mereu, si ea si Alina, sora ei, tot fosta eleva si pasionata de istorie...) si ii va citi, in
vacanta mare, pe Sadoveanu si pe Eliade,
cu Sanzienele
lor...
In iunie 2012, exact acum un an (emoticon
fix, fara sa clipeasca sau sa minta), chiar pe 20 iunie, il cunosteam pe
artistul conceptual francez Daniel Buren. La Paris. Cu autograf cu tot. Cu
viziunea sa arhitecturala cu tot. Cu dungile lui albe cu tot. Dungi pe care le regasesti si in statiile
metroului parizian, si unde, daca te afli, nu poti hotari rapid cine sunt mai
celebre, metroul sau dungile... Dungile verticale, alternand intre alb si o
culoare au devenit semnatura lui Buren. Le-a folosit si pe spatele unor scaune
de autobuz, prin America... prietena mea de acolo mi-a spus recent ca toata
moda vestimentara de anul acesta e cu dungi, multe dungi... Io ii raspund ca
stiu de unde sunt dungile! S-au inspirat de la Buren!
P.S. Acest Daniel Buren a publicat in 2012 Les Ecrits, cateva texte
interesante pentru artisti. Daca pot ajuta pe cineva, anunt ca le pot
imprumuta, nu vinde! Caci arta se cam pastreaza ori se imprumuta. Cand se vinde e un act egoist.
Numele
lui Theodor Aman a ramas in istoria artei romanesti atat prin opere valoroase
cat si prin contributia avuta la intemeierea primei scoli de Belle- Arte, al
carui director si prim profesor de pictura a fost. Picturile sale se incadreaza
atat in romantism cat si in academism si impresionism iar tematica abordata
este vasta: pictura istorica (Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri
din partea sultanului, Unirea
Principatelor, Proclamarea Unirii),
portretul (Tudor Vladimirescu, Alexandru
Lapusneanu, Carol I, Portretul Spatarului
Mihail Cantacuzino), scenele orientale si de gen (Interior turcesc, Cantareata cu
lauta), peisajul (Peisaj cu rau si copaci, Cu barca, Portul
Constanta), natura statica( Flori in vas, Cos cu fructe).
P.S. Reteta
de vacanta frumoasa, pentru copilarie: priviti picturile lui Aman iar acum, in
mod selectat, pictura de mai sus! Ganditi-va
ca langa un platou cu cirese de vara ar putea sta volumele Ciresarii ale lui
Constantin Chirita, cu care sa va imbogatiti vacanta! Ciresarii... fara sa pot
sau sa vreau sa fac aici un rezumat. Pentru ca e romanul copilariei mele. Si nu
merita rezumat ci savurat lecturos! Cele 5 volume, Cavalerii... sau Castelul...
sau Roata... sau Aripi... sau Drum
bun... toate sunt copilaria. Emotie si timiditate, curaj si vise de
viitor, prietenie si... crez! Toti pentru unul si unul pentru 7! Tic, Maria,
Lucia, Dan, Ursu, Ionel, Victor... mai ales Victor! Toti de pe strada
Ciresului. Si toate intamplarile, in vacanta!
P.P.S. Nu pot
sa ma abtin, deci citez:
― N-ai
venit tu degeaba aici, cîrnule. Trebuie să ai ceva în cap. De astă dată Tic
înţelese porecla ca o manifestare de simpatie, aşa cum era în realitate, şi
socoti încheiată răzbunarea împotriva lui Dan. Era cazul şi momentul să înceapă
atacul adevărat: ― Care-i femininul de la Harap Alb? Dan îl privi zăpăcit. Va
să zică musafirul continua să-l batjocorească. ― Dacă-i vorba pe-aşa, zise el
supărat, eu ţin să te-anunţ că n-am terminat cartea. ― Pe cinstea mea că nu glumesc.
Mă interesează femininul de la Harap alb. Vocea lui Tic, intonaţia, aerul feţei
exprimau atîta seninătate, încît Dan se lăsă convins. ― Dar ce, tu nu ştii? ―
Nu ştiu cum să zic: hărăpiţă sau hărăpoaică? ― Cred că-i mai bine hărăpoaică...
― Nu se poate! Sună urît. Nu-i aşa? ― Atunci zi hărăpiţă! ― Nu cred că merge.
Sună cam alintat. Alt feminin nu există? ― Dar ce ai tu la urma urmei cu acest
feminin? îl întrebă Dan la capătul răbdării. Altul, eu, în capul meu, nu
găsesc. ― Hărăpoaică nu merge că nu-i urîtă. Hărăpiţă, la fel, nu merge că-i
antipatică... Oare să-i zic Hărăpina albă? ― Zi cum vrei. Poţi să zici şi
hărăpina şi hărăpelă şi hărăpoaie, ce mă-ntrebi pe mine? Dar stai, stai...
despre cine-i vorba? Ce hărăpina? ― Aha! te-ai trezit. Am întîlnit-o în curtea
şcolii. Adică n-am întîlnit-o. Cum să-ţi spun?... Neam observat reciproc pe
furiş. Dar am crezut că numai eu stau la pîndă. ― Spune o dată! Despre cine e
vorba? ― Dac-aş şti... şi Tic se apucă să-i istorisească întîlnirea neaşteptată
din curtea şcolii ...
Lisabona e un oras cu multe catedrale. E si locul de
nastere al Sfantului Anton de Padova. Santa
Maria Maior de Lisboa a fost ridicata pe situl unei foste moschei si e cea
mai veche catedrala din orasul celor sapte coline, da, de Lisabona spun, pe
sapte coline, la fel ca Roma... la fel
ca Iasi...
P.S. Atunci cand
fictiunea se combina cu realitatea istorica si mai apare si o poveste de iubire
(povestea noastra...) iar toate
acestea sunt cuprinse intr-un roman, atunci romanul devine al meu! Iubire in vreme de razboi, Timpul iubirilor perfecte sunt doar
doua, de citit!!!, romane ale portughezului Tiago Rebelo! (Ce nume frumos are acest domn: Tiago Rebelo...) Ce
bine ca l-am intalnit!
P.P.S. Cartea
postala din Lisabona a ajuns la destinatie! A fost primita cu respiratie lunga,
cat lungul drum Lisabona Constanta, tur retur! La multi ani!
Nu doresc vreo analiza pe text sau, mai ales, pe
Eminescu... nu fac trimitere la semnificatia titlului poeziei Oda
in metru antic sau la maturitatea artistica a poetului atunci cand
hotarase finalul ei, la capatul a zece ani de munca si neneumarate variante ale
poeziei... nu vreau sa vorbesc despre sursa de inspiratie a poetului cum ca ar
fi poeta Sapho... ori despre destinatia acestor versuri, unicul Napoleon...
nici limbajul artistic expresiv sau trairea mistuitoare a sentimentului de
iubire nu doresc sa le aduc in discutie azi... nu, nici vorba sa vreau sa spun
ceva despre toate acestea...
P.S. Astazi, as vrea sa citim aceasta poezie! Sau sa o
ascultam!
Modigliani. Evreu.Italian evreu. Prieten cu Brancusi. (Da, Brancusi al nostru!). Modigliani citea si cita din: “Asa grait-a Zaratustra”. O
viata scurta dar atat de bogata in creatie si iubire! pentru Jeanne, cea care
dupa moartea artistului se va sinucide... iubire pana la capat?!? ... A pictat
numai portrete: Fata cu bluza albastra, Femeia cu evantai, Jaques Lipchitz si sotia sa,
Jeanne Hebuterne. Dar prefera nudurile: Nud culcat, Nud culcat cu perna
albastra, Femeie culcata.(trebuie spus si faptul ca toate convulsiile
sentimentale ale lui M. au debutat atunci cand prima sa iubire adevarata, poeta
rusa Anna Akmatova, l-a parasit...). Personajele sale sunt inconfundabile
prin alungirea exagerata a modelelor, prin linii simple, elegante, fluide...
personaje cu gat de lebeda si ochi goi... primitivism artistic?! Un primitivism aparte!!
In mod certo unitalian, un cautator al frumusetii perfecte... al frumusetii
feminine perfecte... si al melancoliei artistice...
P.S.Din seria: Iubiri(e) pana la capat... Luna melancoliei- Luna Eminescu.
Venus din Milo, aflata la Luvru... si oriunde vrem noi...
Cu
Baudelaire in cap si a lui Venus cea
neagra pe retina, filmul pe care l-am revazut aseara pe TVR1, Henry and June, s-a derulat lasciv,
completand spectacolul pe care il urmarisem cu vreo doua ore inainte, Erotopoetica... Asadar, noaptea mi-a oferit Erotoproza... La urma urmei, daca
poezia se hraneste din tine, proza se hraneste sigur din ceilalti...
P.S. Si Baudelaire a fost condamnat pentru Florile raului dar interdictia i-a fost ridicata... Gustav Flaubert
si Victor Hugo i-au laudat poemele... Un Baudelaire care s-a inspirat din viata
citadina a Parisului, aceeasi sursa de inspiratie avand-o si scriitoarea ANAIS
NIN, in Jurnal...(erotismul este una din bazele cunoasterii de
sine, la fel de indispensabila ca poezia...).
P.P.S. Pentru Ada, cu mesajul ca unui om ii
trebuie atat de putin pentru a fi fericit: o seara, putina muzica si un om cu care sa
vorbeasca...
Arc de Triumf parizian... comandat de
Bonaparte si inspirat, desigur, din arhitectura romana... Pe zidurile
interioare sunt inscrisi cei 558 de generali ai Imperiului iar numele celor
care au murit in lupta sunt subliniate. Arc de Triumf parizian... situat pe un
celebru bulevard, Champs- Elysees... rezonanta a strazii cu muzica lui Edith
Piaf si aromata nedefinit, cu versuri de Baudelaire... evadari in paradisuri artificiale... EROTOPOETICA!
P.S.
Pentru o seara de iunie, cu iz de tei pe strazi si arome underground sigur nedefinite (sa zicem Doors. Club Doors), reunim la o piesa de
teatru, muzica, pictura si poezie (intr-o autentica formula de prietenie) slide-uri (prezi, ultima fita!) feminine de Rox, Ada, Corinna, Doamna T. Lipseste, ca de obicei, Mi, situata
fiind pe portativ la Re si La... Ii dedicam, in grup, muzica pariziana din
aceasta seara, de care e indragostita, si toate accentele frantuzesti, grav -
ascutit - circumflex, insotite de mustrari verbale si profesorale! Ne va
raspunde in franceza, evident, Je ne
regrette rien...
Orhan Pamuk, Muzeul Inocentei si Muzeul Inocentei Muzeul
Inocentei... Un muzeu si un roman! Cu acelasi autor, Orhan Pamuk. Cel cu primul
Nobel turcesc (era sa scriu otoman! emoticon inspaimantat), din 2006, acordat pentru “
descrierea sufletului melancolic al orasului natal ( Istanbul, desigur) si a
simbolurilor de contrast si sinteza culturala pe care acest oras le
inmanuncheaza “. Din romanul Ma
numesc Rosu, aleg doua citate: “ pictura esta tacerea mintii, muzica
ochiului” si “ daca nu doresti sa ai
deziluzii in pictura si in arta, trebuie sa ai grija sa nu-ti faci o meserie
din ele” , nestiind atunci cand am citit acest roman, ca scriitorul a dorit, in
tinerete, sa devina pictor...
P.S. Astazi, 7 iunie, scriitorul Pamuk implineste
60 de ani. Cititi romanul si vizitati, macar virtual,
Muzeul Inocentei, inaugurat
anul trecut! Pamuck e neobosit iubitor al trecutului, al locului natal, al drepturilor omului si al naturii, motiv
pentru care a si luat atitudine (critica, evident!) la adresa actualului guvern
Erdogan, otoman de-a dreptul!
P.P.S. In egala masura imi plac cafeaua turceasca si Blue cafe...
Pictura a fost extrem de generoasa cu
un personaj feminin "nemuritor", din mitologia greaca: Elena din Troia. Rossetti, Slava Fokk, Schmidt i-au
realizat portretul celei mai frumoase femei din lume. Aleg chipul Elenei,
pictat de Evelyn de Morgan, pictorita pre-rafaelita engleza, dar cu mare
influenta din arta florentina a lui Botticelli. Lucrari simboliste in
majoritate, chipuri feminine de inspiratie victoriana, pictorita engleza a
realizat: Medeea, Ariadna, Cassandra, Elena din Troia, etc. Desi se spune
ca frumusetea se afla in ochii celui care
priveste, picturile ei incanta, prin colorit si tematica, ochiul oricarui
privitor... asadar, frumusetea e de necontestat! Motiv pentru care EA, FRUMUSETEA, a incitat dintotdeauna la
rapire, tradare, razbunare, hotie...
P.S.
Pascal Bruckner are propriul grup de complotisti impotriva frumusetii,
intr-un roman cu o idee absolut... Absolut de citit! Hotii de frumusete.
P.P.S. Ma grabesc sa ajung la spectacolul din
aceasta seara. Hotii de frumusete, desigur! Cu nemuritoarea Helene, desigur! P.P.S.2!!! Muzica din piesa e din Pulp Fiction, Tarantino! (Seara perfecta!)
Mucha. Stil. Stil, ART NOUVEAU! Arta sa comunica un mesaj
spiritual. Ridica Slav Epic acolo unde isi iubeste natia. Motive stilizate, in
special flori si certe legaturi cu Pre-rafaelitii.
Totul plin de viata si aspect vizual unic, in linii curbe, ondulate, pline de
ritmuri muzicale si rime poetice... infatisari feminine... Venere si Madona. (Ideal
pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii...)
P.S.
Love and peace ori love and war? Salammbo...
sora lui Hannibal si fiica unui alt celebru cartaginez, chiartatal lor (pleonasm cu intentie si emoticon simpatic):
Hamilcar Barcas. Am revazut filmul Hannibal, aseara, pe un post TV... il recomand ca love and war! For My Lord!
Sabin Balasa, Sala Pasilor Pierduti...Iasi, Universitatea Al.I.Cuza
As
denumi intreaga luna iunie, luna melancoliei...
inspirata fiind de Serile melancolice
eminesciene, concurs de muzica folk ce se realizeaza din 2011, la Botosani,
in cadrul Memorialului Ipotesti, la Centrul National de studii M. Eminescu si
care se va desfasura pana in 2014. (Bifat evenimentul si locatia, in 2011). Despre
Eminescu poti vorbi in metafore, in portrete, pe muzica, in versuri... voi fi cu Eminescu, intreaga luna iunie, in
tot ce voi posta pe blog... indiferent de nuanta, umbra, aroma sau picatura de
ploaie sub teiul lui... sau pleoapa mea, Mateea...
P.S. Aceasta
zi e ziua in care s-a stins din viata,
in urma cu ceva ani, unchiul meu Ion Zodila (Nelutu), pictor, de la care am
luat primele lectii de pictura. Destul
de cunoscut in orasul in care s-a nascut si a trait, indragit de toti
profesorii de desen de la Scoala De Arte
Plastice din Braila si de pictorii si graficienii de la Scoala Populara de Arta, care-i erau
prieteni si care mi-au fost profesori (dragul Domn- Profesor Dondos, renumitul
si apreciatul Domn- Profesor Vespasian
Lungu, pe specializarea caruia am terminat, blandul Domn- Profesor Naum),
mobilizat intr-un carucior cu rotile de la varsta de 18 ani, din cauza
poliomielitei, avea fragilitatea si sensibilitatea lui Luchian... in fiecare
vara primea vizita actorului Florin Piersic si nu exista zi sa nu fie vizitat de
prieteni... era stiut faptul ca matusa mea, mama pictorului, cumpara zilnic
cafea macinata pentru musafiri... In
casa lui se recitau poezii, exersau studenti de la Arte Plastice, de la Iasi, si se asculta muzica de la Mondial si
Semnal M... el fredona adesea Iubire, bibelou de portelan... avea o
iubita, studenta la Iasi, Nela... stia
versuri din multi poeti, cunostea limbile franceza si italiana si toata viata a
zambit, a pictat si a sperat intr-un medicament miraculos... A fost cel mai
cald si senin chip si cea mai blanda voce a copilariei si adolescentei mele,
intr-un contrast dramatic cu realitatea lui... Pastrez si acum, in propria
valiza de lemn cu ustensile de pictura, tuburi de vopsea de la el... le voi
pastra! Inca pictez din ele iar pe cele terminate nu le arunc. Sunt tuburi de
vopsea de 10-15 ani in perfecta stare... Ele imi aduc aminte ca am inceput sa
pictez imitandu-l si iubindu-l! Eram fericita cand il ajutam sa-si intinda
vopseaua pe paleta... cunosc si imi plac mirosul de aracet, clei, diluant...
stiu de la el cum sa intind panza pe o rama si sa o pregatesc pentru pictura...
De la el cunosc culorile si non
culorile. Si tot de atunci iubesc albul. La el am baut si prima cafea... ma credeam adult. Nu am mers la inmormantarea lui, alegand sa
cred ca este in viata (cred totusi ca a fost o atitiudine de lasitate...). Postez
o poezie preferata din Eminescu. O
ascult, de obicei, pe muzica Mondialului... Si mereu, cand o ascult, imi amintesc de el...
P.P.S. Astazi, 1 iunie (nici nu se putea
altfel, pentru copilul din el!), Mircea
Cartarescu implineste 57(hm!) de ani. Nu treceti peste capitolul Eminescudin ultima sa carte, Ochiul
caprui al dragostei noastre! Si daca vreti si sa explodati de ras, dupa
numai 5 minute de lectura, incepeti cu Primul
meu blug! De prisos sa spun ca trebuie citita fila cu fila... pentru ca
scrie despre mare, despre iubire, despre tristete, despre un poet numit
Ovidius, despre destin, despre floarea de cires- a lunii iunie- a lunii lui - si a lunii mele...
.jpg)