Sabin Balasa, Galaxia Iubirii
Nu doresc vreo analiza pe text sau, mai ales, pe
Eminescu... nu fac trimitere la semnificatia titlului poeziei Oda
in metru antic sau la maturitatea artistica a poetului atunci cand
hotarase finalul ei, la capatul a zece ani de munca si neneumarate variante ale
poeziei... nu vreau sa vorbesc despre sursa de inspiratie a poetului cum ca ar
fi poeta Sapho... ori despre destinatia acestor versuri, unicul Napoleon...
nici limbajul artistic expresiv sau trairea mistuitoare a sentimentului de
iubire nu doresc sa le aduc in discutie azi... nu, nici vorba sa vreau sa spun
ceva despre toate acestea...
P.S. Astazi, as vrea sa citim aceasta poezie! Sau sa o
ascultam!
Braila, Gradina Mare... pentru trecatori...
DIALOG CU ODA IN METRU ANTIC (NICHITA STANESCU)
RăspundețiȘtergereCea mai mare pedeapsa a noastra,
cei care suntem,
e lumina prin care fluiera un rasucit de inger,
tulburator,
halucinanta natura,
timpul absorbitor,
mirosul de viata pe care-l are secunda,
mancarea cumplita la Cina cea de taina.
Ah,ce intamplare si viata noastra!
Ce intamplare verdele de pe iarba.
Ce accident de suflet calul alb pe colina.
Supusi cuvantului, de verb ma rog,
du-ma odata din groaza vietii,
du-ma, du-ma,
si nu ma mai pedepsi
si mie nu ma mai reda-ma!
PS. Ceea ce traim, inglobam in viata noastra, asimilam.....invatam,ne inteleptim, ne maturizam...asta daca nu vrem o viata 'a la Sisif'...
Si nu intelegem pana nu devenim ceea ce nu intelegem..."Tentatia realului - Elegia a cincea" a aceluiasi f drag Nichita
Cu toate acestea,nu ne schimbam ci doar ne definim....