Mircia Dumitrescu, Scena cu Nichita Stanescu

Mircia Dumitrescu, Scena cu Nichita Stanescu

    Mircia Dumitrescu. Personalitate remarcabilă şi distinsă a artelor vizuale româneşti, profesor şi şeful catedrei de grafică a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, mentor, desenator, gravor, constructor şi ilustrator de carte. Şi pentru a nu mai înşira cuvinte de prisos, iata ce scria prietenul lui, Nichita Stanescu:  Te-am surprins pe când aveai un suflet deşirat/ mai împrumutându-te din firul ierbii verzi/ de ochiosul ei cel verde împărat/ ca să ţi-l striveşti cu pleoapa şi apoi să-l pierzi,/ şi mai te-am surprins umblând la sânge/ cu privirea năduşită/ dreptele îţi stară numai stânge/ iară maică-ta cu tine tot gravidă/ de te-ai fost făcut din ea/ precum lumina dintr-o stea/ cum lumina e făcută/ pentru o neştire şi-o privire/ iară tu făcut eşti pentru cimitire/ dacă atâta vreme câtă încă mai şi eşti/ fă-mi-l tu pe Făt-frumos/ de-a încălare pe cal alb, calul cel mai arăbesc/ pe şeaua secundei pe care încă o mai trăiesc/ pipăind Morgana pe deşerturi/ piramidele supt ale stelelor de fesuri/ şi reînvie tu pe faraoni/ cum ionizat e cerul doar de ioni/ şi ionizează-mi inima dar nu cu sânge/ ci cu sarea lacrămii din mumă ta ce plânge/ Mircea, moaşă-ta pe gheaţă/ Viaţa, soro, soro viaţa.

   Si faimosul “Decalog pentru Mircia” tot al lui Nichita Stănescu...

1. Să nu-ţi minţi ochii cu ochi.2. Să nu-ţi furi realul în real.3. Să nu te înşeli pe tine însuţi ca şi cum ai fi altul.4. Să nu vorbeşti în numele nimănuia, căci numele tău al nimănuia este.5. Să-ţi faci chip cioplit.6. Să-ţi faci chip din linii.7. Să-ţi faci chip din trilul ciocârliei.8. După ce le-ai făcut toate acestea, încearcă să le-mbrăţişezi dacă poţi.9. Îmbrăţişarea chipului cu chip sărut se numeşte.10. Numai chipul se îmbrăţişează cu chipul, căci braţele sunt făcute pentru ararea câmpului. Amin.

 P. S.    Ce gand sa-i dedici poetului, azi, 31 martie, cand poetul ar fi implinit 80 de ani si  cand el a pus in poezie toate gandurile ?!?  Dar il cantam cu totii, pe muzica lui Alifantis... doar a spus-o poetul!

Să smulgem fildeşii din Alifantis

Şi din Mediterană tot ce a fost Atlantis

Să-l auzim cum cade cum şoimul cel

vânat

Leneş şi în cascade, într-un alt fel păcat

Când cântă parcă moare o taină dintr-

un grec

Şi tot ce e în mine zare arată a înec

Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult

mai mare. ( Gand 9, Nichita Stanescu)