Rubliov si Icoana rusa

 

Andrei Rubliov, Sfanta Treime

   ...  Ar fi fost greu de recunoscut Koroviev-Fagot, pseudo-interpretul misteriosului consultant — care nu avea nevoie de nici un interpret şi de nici un fel de tălmăcire — în persoana călăreţului care zbura acum alături de Woland, în dreapta prietenei maestrului... galopa acum, făcînd să zornăie încetişor lan­ţul de aur al frîului, un cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorît, care nu zîmbea niciodată. Işi ţinea bărbia în piept, nu se uita la lună, nu-l interesa nici pămîntul; se gîndea la ale lui, zburînd umăr la umăr cu Woland.

— De ce s-a schimbat el aşa? îl întrebă pe Woland Marga­reta, în timp ce vîntul şuiera la urechile ei.

— Cavalerul acesta a făcut cîndva o glumă foarte nereu­şită, îi răspunse Woland, întorcînd spre Margareta chipul său cu acel ochi ce ardea molcom. Calamburul pe care-l făcuse, referitor la lumină şi întuneric, nu era tocmai bun. Şi cavale­rul a trebuit după aceea să plătească ceva mai mult şi mai mul­tă vreme decît a presupus el. Dar noaptea asta e o noapte cînd se încheie răfuielile. Cavalerul şi-a plătit contul şi l-a închis... 

........................................................................................................................................................

    Cineva îl lăsa liber pe maestru, aşa cum el însuşi îl lăsase liber adineauri pe eroul pe care-l crease. Acest erou plecase în beznă, plecase fără în­toarcere, iertat în noaptea de duminică, fiu al regelui-cititor în stele, al cincilea procurator al Iudeii, cumplitul călăreţ Pilat din Pont. ( M. Bulgakov,  Maestrul si Margareta).

   Actiunea romanului se petrece la Moscova, acolo unde crestinismul ortodox joaca un rol remarcabil... acolo unde se manifesta creatia artistica a lui Rubliov... si ea se naste din nevoia de a invinge discordia din jur, violenta si cruzimea care dominau in vremea lui, sec. al XV lea.  Maretia artei lui Rubliov consta in asocierea armonioasa a elementelor mistice si reale...  o lume in care, din tot raul se naste speranta in bine iar uratul se poate preschimba in frumos... Dar nu frumosul estetic caci, nu poti afirma, decat grabit si nesmerit, ca o icoana poate fi frumoasa... Frumos este adevarul din ea! ( iar din partea privitorului poate pretinde doar maturitate spirituala pentru recunoasterea acestei frumuseti.) Aceeasi maturitate spirituala pe care o cere cititorului si  romanul mentionat mai sus! In ambele cazuri( pictura si romanul) ramane deschisa calea liberului arbitru, segment care aduce, chiar si in cadrul unor canoane si chichite conventionale, spatiul propriu in care sa-ti manifesti libertatea! Daca o ai...

P.S.   Am in casa doua icoane identice, primite in dar de la o prietena... ele vor sta alaturi, indeplinindu-si rolul spiritual intr-o maniera dubla, asa cum aceasta  prietena este dublu incarcata spiritual...  Pentru Roxana! Si pt. Livia Carnu care acum citeste acest roman.