Lan de grau cu corbi...
printre ultimile picturi inainte de moarte... ecourile disperarii sunt evidente
pe aceasta panza... si chiar ecouri ridicate Pe culmile disperarii... N-am
nicio problema sa exprim tristete si solitudine extrema- a afirmat pictorul. Iar filozoful Cioran s-a
intrebat: Si apoi, de ce sa ma chinuiasca
ierarhia singuratatii? A fi singur, in orice fel, nu e destul?...
P.
S. Tristetea, insomniile, boala,
nihilismul le poti gasi pe drumul celor
doi, Van Gogh si Emil M. Cioran. Dar la capatul drumului poti vedea o lumina
orbitoare adusa de galbenul suprafiresc si preferat al pictorului sau poti avea intalnirea subiectiva si imaginara chiar cu filozoful, adusa prin dramaturgul Matei Visniec... Priviti
picturile lui Van Gogh si intalniti-va obligatoriu cu filozoful, in mansarda
lui de la Paris!
Scene 13
Proiectie pe
ecran. Imagini din satul natal al lui Cioran, Răşinari, şi de pe Coasta
Boacii.
CIORAN
intră şi traversează scena. Umbra sa este proiectată pe ecranul
gigantic, se suprapune peste imaginile proiectate.
CIORAN (adresîndu-se
spectatorilor): Vedeţi… Umbra mea a rămas la Sibiu… De cînd am plecat,
umbra mea se plimbă în fiecare noapte pe străzile Sibiului… Iat-o, e umbra mea…
În timp ce eu mor încet la Paris, umbra mea umblă haihui prin Sibiu… Nimeni
însă, niciodată, n-a ştiut că în Franţa n-am avut umbră, că umbra mea nu era cu
mine… Nici măcar Simone… Nu vă pot spune ce greu mi-a fost să mă descurc, timp
de 60 de ani, la Paris, fără umbră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu