Manastirea Brancoveanu

         

Manastirea Brancoveanu- Sambata de Sus

 Despre ce poti scrie mai intai? Despre ctitorii sai, despre Hramul sau, despre cei care i-au slujit lacasul, despre cei care s-au refugiat aici?! Sunt pagini de istorie, pagini de credinta, pagini de arta... asa cum Nichifor Crainic reuseste sa le imbine,  in cartea din care citez:

      Arta intuieste cu ochi nespus de vii faramiturile frumusetii edenice din lume, le aduna cum ai aduna cioburile unui vas de mare pret ce s-a spart si incheaga din ele imaginea perfectiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace. Biserica umple in lume un gol spiritual;  arta, un gol estetic. Arta nu are o functie de reparatie totala a uratului din lume, ci numai una de suplinire mangaietoare. Ea e ca o sora de caritate la capataiul unui bolnav. Omul creeaza ceea ce natura nu-i poate da direct. Aparitia artei e un salt gigantic deasupra naturii. Opera de arta e o bucata de materie slefuita, in care explodeaza permanent stralucirea unei frumuseti ideale. E din lumea noastra si totusi din alta lume. E din cutare loc si totusi pentru oriunde. E din cutare timp si totusi pentru oricand. E din cutare artist si totusi pentru oricine. Precum e un salt peste natura, e un salt peste spatiu, un salt peste timp, un salt peste individ...                                         (Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului).

   P. S.    O carte la a carei lansare am fost recent, la Curtea Brancoveneasca, impreuna cu un domn drag sufletului meu, George Cusa. (Am permisiunea familiei sa-i spun Papu si astfel e si Papu’ meu). O carte scrisa in perioada interbelica de un om care avea sa faca inchisoare de doua ori (o data inchis pentru apartenenta la miscarea legionara, a doua oara inchis de comunisti, timp de 15 ani)... intocmai ca si Papu. Iar Papu a stat cu el in celula, cateva zile. Cartea a fost interzisa si republicata in 1994. Pe noua coperta a cartii se afla pomul vietii... indiciu al existentei paradisului?!?

P. P. S.    Il felicit de ziua numelui, astazi, 23 aprilie, pe Papu! Si expun o fotografie din timpul unei lectii de istorie pe care a sustinut-o in fata elevilor mei, cu credinta si arta, in urma cu cativa ani... 

alaturi de un colt de paradis, din gradinile Castelului Gandolfo, resedinta de vara a papilor...