Pierre- Paul Prud'hon, Charles Maurice de Talleyrand- Perigord
Talleyrand a servit Franta. Ca nimeni altul.
Si a creat, genial, o coabitare politica cu fiecare epoca,
cu fiecare guvern al Frantei, la sfarsitul secolului al
XVIII si inceputul sec. al XIX-lea. Chiar daca aceasta coabitare
politica a semanat mai mult cu un sir
lung de tradari. A trecut de la Ludovic al XVI-lea la Republica, de la
Republica la Directorat, de la acesta la Consulat, de la Consulat la Napoleon,
de la acesta la Bourboni, de la Bourboni la Casa d’Orleans. De fapt, ii parasea
doar cand mureau... A tesut legaturi dintre cele mai primejdioase,
ca un veritabil personaj din romanul epistolar al lui Choderlos de Laclos. Duplicitatea
lui a destramat crud destine, asa cum au
facut-o Marchiza de Merteuil si Vicontele Valmont. A fost portretizat pe panza
de Gerard, dar si de condeiul unui alt tip de geniu, Goethe. I s-au adresat, in
egala masura, cele mai dure cuvinte ( Napoleon detine recordul) cat si cele mai
mari laude si porecle celebre: Sfinxul, Amabilul,
Suveranul, etc. Poate viata lui e, cu adevarat, un roman...
P.S. Talleyrand aprecia pictura si pictorii. Frecventa
atelierul lui Gerard iar acesta i-a facut multe portrete dintre cele mai
reusite, insa nu la fel de impresionante
ca cele facute de Prud’hon. Voila!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu